Iubeşte-mă, aşa cum sunt

Nu mă vrăji, să mă strecor
La pieptul tău, misterios
Şi-apoi să fugi, să zac de dor,
Iubeşte-mă, dar cu folos!

Nu încerca să-mi dai minciuna
În zeci de straturi ambalată!
Ar fi păcat, ai stinge luna
Şi-ntreaga boltă înstelată.

Nu mă-ntreba ce-am simţit ieri
În clipa când m-ai sărutat,
Întreabă-acele mângâieri
Şi stelele care-au dansat.

Nu încerca să-mi pui în palmă
Tot universul într-o zi,
Te pot iubi sinceră, calmă
În ritmul pur al inimii.

Nu-mi admira trupul prea mult
Mâine pot fi un nor de praf,
Sufletul vreau să-ţi simt, s-ascult
Ca pe un imn cu-autograf.

Nu-mi dărui ceea ce mâine
N-ai să mai poţi revendica!
Doar sufletul în palme-mi ţine,
Nu te mai pot împiedica.

Iubeşte-mă, aşa cum sunt,
Nu căuta în mine miere,
Sunt doar un om cu păr cărunt,
Fără pretenţii şi avere.

Te-aştept diseară

Iubirea mea, te-aştept diseară

Să-mi aduci luna argintie

Ascunsă-n a ta inimioară,

Adevărata bogăţie.

Te-aştept să îmi aduci sărutul

Ce de trei zile îl păstrezi,

Să-mi descifrezi zâmbind cuvântul,

Nopţilor care-mi colorezi.

Să mă transformi într-o petală,

Pe gura ta să mă topesc

Precum o notă muzicală

Scursă din portativ ceresc.

Să-mi scuturi luna peste gleznă,

De razele catifelate,

Să putem străluci în beznă

Iubindu-ne întreaga noapte.

Să-mi scuturi stelele pe umeri

Dintr-un buchet de sărutări,

Fără să-ncerci să le enumeri

Iubindu-ne până în zori.

Cuvântul tău

Cu doua vorbe şi-un cuvânt

Mi-ai alungat tristeţea,

Nu mai aveam discernământ,

Îţi căutăm blândeţea.

Ca peştele uitat pe plajă,

Mă perpeleam de dor

Dar, glasul tău precum o vrajă

Spulberă orice nor.

Cuvântul cald alungă ceaţa

Ce mă împovărase

Şi-mi dăruieşte dimineaţa

Serilor preţioase.

Flori de iasomie

În zori de zi ai coborât

Din visul meu fierbinte.

Credeam că doar mi s-a părut,

Că sunt numai cuvinte.

Pe-aripa sufletului meu

Te-aştept în prag de seară,

Să împletim din curcubeu

Un vis senin de vară.

Cu două inimi într-un trup

Izbânda s-o clădim,

Izvor de versuri să erup,

Pe veci să ne iubim.

Să te îmbrac în vers de dor

Hrănindu-ţi clipa mută,

Şi-apoi la pieptul tău să mor

De fericire acută.

Să-ţi dăruiesc inima mea

Ca pe-o ofrandă vie,

Să-mi datorezi doar dragostea

Pe flori de iasomie.

Izvor de mângâiere

Când luna se sfieşte
În ochi să ne privească,
Când noaptea îşi porneşte
Tăcerea, să domnească.

Când soarele se stinge
Plângând, în valul mării,
Când dorul tău m-atinge
Cu aripa chemării.

Când versul se declară
Izvor de mângâiere,
Când struna de vioară
Sărutul cald ţi-l cere.

Când frunza se strecoară
Pe drumul haiducesc,
Precum o căprioară
Sufletul să-ţi hrănesc.

Când codrul ne invită
Răcoarea să-i sorbim
Din frunza adormită,
Vibrând să ne iubim.

Un singur drum

Din norii grei mi-am smuls privirea
S-o dăruiesc cui se cuvine,
Nu-mi voi mai irosi iubirea,
Nici lacrimile cristaline.

De-acum furtunile vor naşte
Un curcubeu nestăpânit,
Oricine sufletu-mi cunoaşte,
Ştie cât am de oferit.

De-acum voi colora secunda
Cu dragoste adevărată,
Nu voi mai plânge ca flamanda
Dup-un colţ de pâine uscată.

De astăzi, negru va fi negru
Când peste alb se va aşterne,
Cuvântul meu, mereu integru,
Pe pagini, dragoste va cerne.

De-acum, să ştie întreaga lume,
Cu munţi şi apele adânci,
Oricine va-ntreba de mine,
Sunt sus, acolo, printre stânci.

De-acum inima îmi va bate
În ritmuri de săruturi noi,
De-acum iubirea va străbate
Un singur drum pentru-amândoi.

În noaptea asta

În noaptea asta voi zbura
Pe un cal alb, în gândul tău,
Să-ţi dăruiesc inima mea
Vibrând, la bine şi la greu.

În noaptea asta voi culege
Cea mai strălucitoare stea,
Inima ta o voi alege
Să-mi dăruiască dragostea.

În noaptea asta voi zbura
Pe braţul tău, precum un vis
Şi nopţile voi implora
Să ne clădească-un paradis.

În noaptea asta voi alege
Din miliardele de stele,
Ochii tăi, pentru-a înţelege
Dorul greu al inimii mele.

În noaptea asta vom zbura
Pe tâmpla cerului, vibrând,
Să-ţi dăruiesc inima mea,
Să-ţi sorb clipele rând pe rând.

Ca şi când

Vreau să mă strângi la pieptul tău
Ca şi când totul s-a sfârşit,
Ca şi când peste curcubeu
Am zburat şi ne-am regăsit.

Vreau să te strâng ca pe-o comoară
Ca şi când cerul mi-a zâmbit
Acum, pentru întâia oară,
Să te sărut necontenit.

Vreau să zburăm din rază-n rază
Precum albinele-n petale,
Ca şi când stelele dansează
În ochii şi buzele tale.

Vreau să visăm că noaptea este
Numai o pată-n calendar,
Ca şi când lumea-i o poveste
Iar eu miraculosul dar.

Vreau să păşim pe drumul vieţii,
Ca şi când noi l-am creionat,
Ca şi când am topii nămeţii
Iubindu-ne neîncetat.

Cel ce-i bun, nu e şi prost!

Printre lespezi fără număr
Mi-am purtat paşii alene,
Buruieni cu măşti de nufăr
Mi-au pus lacrima sub gene.

Le-am donat cuvânt pe pâine
Sufletul să le-ncălzească,
Dac-aş fi hrănit un câine,
Avea cin' să mă păzească.

I-am îmbrăţişat în iarnă,
Când viscolul viscolea
Însă, n-au vrut să discearnă
Căldura şi liniştea.

Vulpi cu cozile stufoase
Au încercat să doboare
Toate clipele frumoase
Ce le parfumam cu soare.

Braţul oferit de mine,
Când norii îi agasau,
Mi l-au smuls cu o cruzime
Pe care-o tot ascundeau.

Mii de pietre şi săgeţi,
Flăcări sute, miliarde
Mi-au aruncat în pomeţi,
Poate, poate mă vor arde.

Mi-au săpat groapă adâncă
Pentru omenia mea,
Neştiind că sunt o stâncă
Şi-au căzut tot ei în ea.

Cum era de aşteptat,
Măştile-n timp s-au topit,
Vulpile-au înmormântat
Ura lor, de neoprit.

Eu n-am ură, am iubire,
Nu le pot plăti la fel,
Le dau, chiar de-o să vă mire
Cuvânt rupt din sufleţel.

Dumnezeu este cu mine,
Aşa cum mereu a fost,
Mă rog, să vă fie bine!
Cel ce-i bun, nu e şi prost!

E timpul

Cobor, pentru o clipă
Din norii parfumaţi
Cu-a versului risipă,
În ochii-ţi migdalaţi.

E timpul să-mi dai viaţă
Şi liniştea dorită,
E-o nouă dimineaţă,
Vreau să mă simt iubită!

Să te îmbrac în versuri
Iar tu în sărutări,
Să ignorăm abisuri
Zburând până în zori.

E timpul să-mi dai haina
Tristeţii, la o parte,
Să ne hrănim cu taina
Iubirii adevărate.

Să ne luăm de mână,
Să ne iubim curat,
În urmă să rămână
Visul, ce m-a furat.

E timpul să-mi dai luna
Şi soarele fierbinte
Cu-o clipă, numai una
Şi multe înainte!

O clipă cât o viaţă
Să împletim cu vers,
Să-ţi fiu o dimineaţă,
Să-mi fii un univers!