Iubesc

Iubesc, fără vreun rău să fac
De ce ar trebui să tac?
Oare de ce v-ar păsa vouă?
Iubesc când ninge și când plouă,
Iubesc în zori când mă trezesc,
Visez sau nu, totuşi, iubesc,
Iubesc din suflet, cu căldură,
Cu lacrimi multe și cu ură
Că nu pot iubi și mai mult,
Dar aş iubi încă pe-atât,
Mi-a spus astăzi iubitul meu:
"Și dorul tot de Dumnezeu
Este lăsat, chiar dacă arde
Când dragostea îți e departe"
Iubesc cu inima, aprins
Iubesc cu sufletul deschis,
Iubesc oricând, oricât mă doare,
Nu am de ce să-mi cer iertare,
La fel iubesc și când zâmbesc,
În ochii lui cei verzi privesc,
Iubesc, oricât v-ați consuma,
Cu sufletul și inima,
Cu trupul chiar, dacă se poate,
Iubesc aprins noapte de noapte,
De ce v-aș da totu-n vileag?
Iubesc amar, iubesc dulceag,
Asta e doar problema mea,
Iubesc curat, iar dragostea
Mă face cea mai fericită
Iubesc, chiar dacă nu-s iubită
Și fac asta de ani și ani...
Iubesc prieteni și dușmani,
Iubesc amici, frați, cunoscuți,
Iubesc și cerșetori desculți,
Dar nu iubesc ipocrizia,
Cum nu iubesc deloc prostia,
Iubesc enorm sinceritatea,
La fel urăsc și nedreptatea,
Iubesc enorm și nu vă mint,
Iubesc, numai atunci când simt
Că am de ce și-am și pe cine,
Nu pot iubi chiar pe oricine...
Cu-a mea iubire mă mândresc...
Și îl iubesc, chiar îl iubesc!
Iubesc și sunt îndrăgostită
Iubesc fiindcă mă simt iubită.
N-am de ce să vă întristez,
Deși-mi tot spuneți că visez
Că nu sunt deloc realistă...
Iubesc fără a mai fi tristă.
Iubesc un suflet minunat,
Chiar și azi-noapte l-am visat,
Poate pe voi vă deranjează...
Dar...sigur și el mă visează.

Aş bea ceva

Aş bea ceva, să m-amețesc,
Aș bea acum, în noaptea surdă,
Aș bea, nu să mă răcoresc,
Cine are urechi s-audă
Puţin îmi pasă, eu aş bea,
Puteți chiar să mă judecați,
Lichidul sfânt de catifea
Al dragostei, să mă iertați
De vreți cumva, de aveți chef,
Dar eu aş bea și nu puțin,
Fără să ies în relief
Cu vreun pahar plin cu venin,
Însă aș bea uitând că sunt
Numai un simplu trecător,
Un fir de praf bătut de vânt
Ce se topește de-al tău dor.
Aș bea din cupa cu suspine
Șampania iubirii noastre,
Să mă topesc de dor de tine
Zăcând mahmură printre astre,
Aș bea otrava zămislită
De gura ta fermecătoare,
Cu dragostea nemărginită
Aș bea cocktail a ta splendoare.
Aș bea lacrimile ce-au curs
În noaptea seacă, dureroasă
Ți-aș bea sărutul în deajuns,
Să-mi fie noaptea mătăsoasă.

Mi-e dor de ochii tai cei verzi!

Un strop de gaz a fost de-ajuns
Și totul s-a carbonizat...
Cum te-am văzut m-a și pătruns
Tremuru-acela sacadat,
Tot ce clădisem în cinci zile
Ca untu-n soare s-a topit,
Îmi e așa un dor de tine...
Deși pe mulți i-am tot mințit...
Toți mi-au dat sfaturi cum să fac,
M-au susținut, încurajat...
Eu îi aprob și-n suflet... zac,
Dar ...te iubesc cu-adevărat!
Doar o secundă-a fost de-ajuns,
Speranțele au renăscut...
Sentimentul îl țin ascuns,
Acum, dar nu știu cât de mult
Apropiații am să-i mint...
Câteva zile, poate-o lună...
Dar mi-e un dor să te alint...
Măcar să-ți spun un "noapte bună!"
Tu să-mi răspunzi ca altădată:
"Te iubesc! draga mea, mă crezi?"
"Iubirea mea-i adevărată!"
Să-ți privesc ochii tăi cei verzi,
Să zbor ca-n fiecare seară,
Cu tine-n somn să ațipesc,
Chipul tău în vis să-mi apară
Să-ți spun din nou cât te iubesc!
Mi-e-un dor imens...însă presimt
Că tot ce-a fost s-a spulberat...
Degeaba-ncerc eu să mă mint...
Nu pot să cred că am visat...
Îmi e așa un dor de tine
De nu poți să-ți imaginezi
Îi mint pe toți, dar nu pe mine...
Mi-e dor de ochii tăi cei verzi!

Nu tot ce zbora se ...papa

Voi, afaceriști vestiți,
Plini de bani dar și de toane
Care zilnic vă hrăniți
Apăsând doar pe butoane,
Voi, toți cei care visați
Că iubirea-i de vânzare
Pe oriunde vă aflați
O veți găsi-n galantare...
Ambalaje fără viaţă,
Fără un strop de candoare...
Mă cuprinde-aşa o greață
Și nu-mi trece, ia amploare
Când v-ascult cum visați voi
Că în lumea asta mare
Noi, cei mici suntem gunoi
Și n-avem nimic sub soare...
Voi afaceriști bogați,
Mincinoși și plini de fițe,
Nu credeți că vă-înșelați ?
Oare tot ce-are rochițe
Lungi, scurte sau potrivite...
Au în cap doar gărgărițe?
Și-n rest nici un pic de minte?
Chiar nu vreau să vă jignesc
Nici să vă extrag vre-un dinte,
Să vă schimb, chiar nu-mi doresc
Fiți cum ați fost și-înainte...
Vreau doar să vă amintesc:
Chiar de viața nu-i ușoară
Și-uneori n-avem de-o ceapă,
Nu tot ce se papă zboară,
Nici tot ce zboară se papă.
Există încă iubire
Chiar și-n lumea asta... goală
N-avem toți aceiași fire...
Nu ne băgați într-o oală!

Crin sau trandafir?

Oare de ce ți-am refuzat
Orice-ncercare de-a zbura?
Oare de ce-am tot așteptat,
Sperând că voi înlătura
Binele care-mi face rău
Și răul care-mi face bine
Și n-am venit la pieptul tău...
De ce n-am venit lângă tine?
De ce n-am vrut cupa-ți plăpândă
Să-ți mângâi cel puțin o zi
Și-am ales sufletul să-mi plângă
Atâta timp cât voi trăi?
De ce refuz să mai trăiesc
Și caut unde nu există?
De ce n-am motiv să zâmbesc,
Când tu nu mă vrei nicicând tristă?
De ce aleg să lupt mereu
Cu mine și cu-al meu suspin,
Când pot atinge cerul meu
În orice clipă, chiar din plin...
De ce mai păstrez trandafirul?
Crinul îl pot diviniza...
De ce tot aleg cimitirul
Și nu-înflorești în viața mea?
De ce tot trandafiru-aleg
Când spinii lui m-au tot rănit?
Și nu-l ascund în depărtări?
Să recunosc...s-a ofilit.

"Da" sau "nu"

Timpul se scurge-alene
Picurând stropi de foc,
A mea clepsidră geme
În cel mai jalnic joc,
Visul nopții-mi deschide
Genele spre lumină,
În bezna grea divide
Sufletu-mi plin de vină.
Timpul se scurge-ncet
În noaptea prea grăbită
Un vis frumos, incert
Retina-mi obosită
Mi-arată pe sub geană
Alei neprihănite
Noaptea-ncet se destramă,
Din vis mi-apari în minte.
Jocul de-a rana-adâncă
Ar trebui s-alung
Să mă transform în stâncă,
Să m-alerg, să m-ajung,
Să-mi regăsesc puterea
De-a mă spăla pe faţă
Fără-a mai bea licoarea
Trezirilor la viaţă.
Să te ascund în taină
Imensă-i lespedea,
A ta privire faină
S-o șterg pentru-a vedea
Cu ai tăi ochi, de mâine
Sau poate chiar de ieri,
Egoismul din mine,
Ascuns în multe seri.
Să-mi recunosc greșeala
De-a te iubi urlând
Să-mi lepăd îmbulzeala
De tine-n al meu gând.
Un cuvânt ți-am cerut,
Cel mai scurt de pe lume
Deși n-am priceput
Din ce-ai putut a spune
Nimic și niciodată
N-am cum să te-înțeleg,
Ieri spuneai că-i curată
Iar azi mă pui s-aleg,
Deși a mea-întrebare
A fost atât de netă...
Răspunsul tău mă doare
Și nici nu-s indiscretă,
Totuși aș vrea să știu,
S-aud din gura ta...
E deja prea târziu?
Răspunsu-i nu sau da?

În două părți am tăiat Universul

În două părți am tăiat Universul,
Am alungat în spate nedreptatea,
Am contopit c-un fir de dor cuvântul,
Și-am dăruit din dragoste tot versul.
Am alungat pe plan secund cetatea
Ce o clădisem limpede cu gândul,
În două părți am tăiat infinitul
Ți-am dăruit și ție jumătate,
L-ai aruncat de la-nălțimi imense
A expirat de-acum abonamentul,
Ofeream zorii, ai ales doar noapte
La infinit sunt două Universe,
Deși puteam s-alegem din cuvinte
Fără a căuta-n dicționare
Să fi pe veci doar Universul meu,
Eu Infinitul tău cel dinainte,
Dar ai ales o altă-înfățișare
Tu vulturul, eu un mic Prometeu.

Să alungăm din antonime

Mult mai ușoară-ar fi povara
De n-am tăia în patru firul,
N-am alunga în iarnă vara,
N-ar avea spini nici trandafirul.
Mult, mult mai simplu-ar fi să vrem
Să alungăm din antonime,
Să gândim totul alb, nu crem
Să pierdem timpul printre rime.
Să nu rostim, fie de-ajuns
Doar o privire ațintită
În sufletul ce s-a pătruns
C-o lume roz, veșnic grăbită.
Coarda viorii să ne-aline
În noapte visul mult prea sec,
Să alungăm din antonime.
Vedem, n-am aprins nici un bec.
Pianul neatins să cânte
Să ascultăm în întregime
O lume care să ne-încânte...
Să alungăm din antonime.

La Multi Ani Ana-Maria-Valentina!

E ziua fiicei mele, cea mică, răsfățată
De-acum are 8 ani, nu mai e c-altă dată...
Era aşa de mică, mică cât o pisică...
După ce am născut-o, s-o ating mi-a fost frică,
Dar timpul a zburat, toate sunt trecătoare...
La Mulți Ani! draga mea, doar razele de soare
Viaţa să-ți lumineze, nimic să nu-ți umbrească
Pașii ce ți-i dorești, să te adăpostească
Speranța și iubirea la pieptul lor mereu!
Să nu treci niciodată prin ce am trecut eu!

Un zbor dintr-o minune

N-am mai luat foc, deși-s cenușă,
N-am mai gândit, n-am avut timp
Ochii i-am aţintit pe ușă,
M-am ascuns în al meu Olimp.
N-am mai privit, am șters ceva,
N-am ascultat, m-am abținut,
Mă arde dor de vocea ta,
N-am mai luat foc, am reținut.
N-am mai luat foc, să nu fac fum,
Ochii să nu ți-i lăcrimez,
Sunt undeva, n-am cui s-o spun,
În hohot râd când mă-ntristez.
N-am mai luat foc, dar dragostea...
De-am suferit, timpul v-a spune
De ești cenușă-n mintea mea
Sau doar un zbor dintr-o minune.