De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
sâmbătă, 1 mai 2010
Un zbor dintr-o minune
N-am mai luat foc, deși-s cenușă,
N-am mai gândit, n-am avut timp
Ochii i-am aţintit pe ușă,
M-am ascuns în al meu Olimp.
N-am mai privit, am șters ceva,
N-am ascultat, m-am abținut,
Mă arde dor de vocea ta,
N-am mai luat foc, am reținut.
N-am mai luat foc, să nu fac fum,
Ochii să nu ți-i lăcrimez,
Sunt undeva, n-am cui s-o spun,
În hohot râd când mă-ntristez.
N-am mai luat foc, dar dragostea...
De-am suferit, timpul v-a spune
De ești cenușă-n mintea mea
Sau doar un zbor dintr-o minune.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!