Din ochi lava se răsfrânge
Pe obrajii arşi, subţiri,
Sufletu-n tăcere plânge
Pentru marile iubiri
Ce-au pierit lăsând în urmă
Pe veci amintirea lor,
Amintirea mea se curma
Însă nu şi al tău dor.
De sub geană, în izvoare
Curg şiroaiele sărate,
Veşnic calde, călătoare,
Iscate din nedreptate,
Scaldă nopţile perfecte
Îmbibând perna de nor,
Greaţă-mi e de măşti abjecte,
Doar de tine-mi este dor!
Vreau să îmi dai jumătate
Din durerea ce te-apasă,
Te iubesc şi zi şi noapte,
Nu doar când revii acasă.
Vreau să îţi alin durerea
Cum faci tu de-atâtea ori,
Nu pot să ignor tăcerea
Decât plângând până-n zori.
Postări
