Păcăleala m-a învins

Poate că v-aţi aşteptat
Azi, să scriu o păcăleală...
Poate, dar cu-adevărat
Numai în lumea astrală
Mie-mi este mult mai bine...
Poate că mulţi v-aţi gândit
Că-a scrie: "mi-e dor de tine!"
Sau: "cât de mult mi-ai lipsit!"
Sunt doar vorbe goale-n vânt,
Aşternute la-ntâmplare...
Că de fapt... iubirea cânt
Doar ca pe o... cuvântare,
Pierdere de timp, sau poate
O repet fiindc-aş avea
O "roată" pierdută-n noapte,
Rătăcită pe-undeva...
Dragii mei, sincer vă spun:
Păcăleala m-a învins,
Este cruda rea-li-ta-te!
Viaţa peste mine-a nins
Multă, multă nedreptate...
Poate că mulţi ştiţi cum este,
Viaţa asta... uimitoare...
Nu-i mereu ca o poveste,
Nu-i mereu... "Vis rupt din Soare".
Deşi mulţi mă sfătuiesc,
De pe norii mei de vise
Să cobor şi să iubesc
Cu măsură, însă... zise
Sfaturile au rămas
Undeva, în amintire.
Iubesc un suflet şi-un glas,
Nu-i un motiv de uimire.
Să mă schimb? Am încercat,
Dar în cale mi-a ieşit
Un suflet cald şi curat
Şi... spun azi: "m-a păcălit!"
În ochi m-a pus să-l privesc
Într-o zi, anul trecut...
Şi de atunci... îl iubesc!
Asta-a fost!... am priceput
Că Dumnezeu mi-a trimis
Un suflet ce mă-ntregeşte.
Poate sunt prea visătoare,
Dar viaţa nu mă acreşte...
Scriu fiindcă mă simt datoare
Vouă, dragii mei amici
Cei ce mă citiţi mereu,
Vă aştern cu drag aici
Din tot sufleţelul meu
Cuvinte ce-aş vrea s-aline
Durerile-acestei vieţi
Şi pe culmile alpine
Să zburaţi! Iubiţi! Puteţi!