De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
duminică, 9 mai 2010
Vreau să ies din ploaia asta!
Vreau să ies din ploaia asta, să te-alung în depărtare,
Vreau să deslușesc misterul, să știu de ce ploaia doare,
Să-mi spui unde îmi e somnul, de ce în noapte persiști,
Vreau să plec, plouă cu ochii ce privesc spre tine triști.
Vreau să scap de sub umbrela iubirii născute-n ploaie,
S-o strivesc ca pe-o secundă, s-o înlătur pe o foaie,
Lupt cu mine zi și noapte, lupt din minte să te scot,
Dar e ploaia lângă mine, deși știu c-am pierdut tot.
Vreau să ies din ploaia asta, să mă scald în băi de soare,
Vreau să-ntorc timpul, deși, plouă cu-a ta sărutare,
O ploaie de primăvară, doar ea este vinovată,
Poate spăla tot pământul, dar nu dragostea curată.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
dana, msc ptr poezii, te ating pina lacrimi...e kiar ceia ce simt...
RăspundețiȘtergereIn ploaie ne-am sarutat
RăspundețiȘtergerePrima data...n-am visat...
Sub umbrela ne-am ascuns
Si-n suflete ne-a patruns
Iubirea, asa a fost ...
De ce-as mintii? n-are rost
Sa mint, Iubire curata...
A fost...si adevarata...
Unde e azi? doar la mine ...
Se pare ca-mi curge-n vene
IUBIRE INSIROPATA
IUBIRE ADEVARATA ...