Prin noaptea rece mă strecor
Cu-n mare semn de întrebare:
De ce-mi dai aripă să zbor
Şi te iubesc atât de tare?
Din noaptea crudă iar renasc
Fără răspunsul cuvenit,
Mi-e tare somn, până-n zori casc
Păşind pe drumul troienit,
Mi-e dor ochii să ţi-i privesc,
Să-ţi mângâi pletele în vânt,
Mi-e dor să-ţi spun cât te iubesc
Şi cât de fericită sunt
La pieptul tău să mă răsfăţ,
La pieptul meu să te topeşti,
Mi-e dor şi n-am să mă dezvăţ
Să ne iubim ca în poveşti.
De întrebări n-am timp acum,
Nici de răspuns nu mă-opintesc,
Cu tine zbor oricând, oricum
Din simplu fapt că te iubesc!
Ce înseamna iubirea asta!!!!
RăspundețiȘtergereOmul zboară...şi încă...fără aripi.
Ţine-o tot aşa!
Să nu uiţi că avioanele, deşi au aripi,cad din când în când!?!?!.
Nu uit, doar am aterizat forţat de cateva ori...
RăspundețiȘtergereBravo...esti poeta, artista, mama....adica eroina
RăspundețiȘtergerePusi
Vă îmbrăţisez cu drag!
RăspundețiȘtergere...''de intrebari n-am timp acum'' Atat adevar ,,,,, de iubesc Dana , nu uita asta . D-zeu sa-ti dea sanatate sa ne incanti cu versurule tale minunate si sa ai putere pt. ingersaul tau , Ana .
RăspundețiȘtergereMulţumesc frumos, Sabina!
RăspundețiȘtergere