Am sufletul gol și plin doar de durere,
Mă cufund în ceaţă și inima-mi piere,
Am sufletul plin, dar gol de lumină,
Doar fiindcă exist și plâng în surdină,
Renasc înspre seară doar fiindcă-s silită,
Însă nici o clipă nu-s adăpostită
Și-atunci mă strecor prin geruri și foc
Să pot răscoli un dram de noroc,
Încerc să-l sădesc, să-l alint un pic
În zadar implor, nu iese nimic...
În zori mă trezesc căutând spre rouă
Dar inima-mi plânge rupându-se-n două.
Nu cer îndurare, nu cerșesc nimic,
Vreau doar să dispar după ce-am să zic
Doar ceea ce simt și nimic mai mult,
Nu vreau să jignesc , nu vreau să insult,
Vreau lacrima mea în nor s-o transform
Și numai cu ea somn lin să adorm,
S-adorm pe vecie, să nu mă trezesc
Nici în altă viaţă, să nu vă rănesc
Cu-a mea insistență de-a vă deranja
Să nu vă lovească nici privirea mea,
Nici umbra măcar, nici a mea suflare,
Vreau să mă topesc ca o lumânare .
Postări
SPER DIN TOT SUFLETUL SA NU TE FI SUPARAT CU CEVA
RăspundețiȘtergereTE IUBESC
Tu nu ai cu ce...
RăspundețiȘtergereViata mea mereu
A fost ca si azi
Nu e vina ta
Am trait zile cand tipa sufletu-n mine,
RăspundețiȘtergereDar n-avem cui sa-i spun daca-mi e rau sau bine...
Nu avem loc sa plang, n-aveam timp sa oftez,
De fapt, nici nu am voie sa ma mai intristez,
Dar cerul vietii mele nu e mereu senin...
Si tip, plang cu suspine sa mai pierd din venin,
Sa alung rautatea ce ma tot inconjoara,
Viata e doar o lupta si nu-i deloc usoara.