De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
sâmbătă, 20 martie 2010
As vrea...
Aş vrea să iau în palme lumea
Să-i dăruiesc un adăpost,
Să o-ncăzesc cu lacrimi multe,
Să uit odată tot ce-a fost.
Aş vrea să zbor, să ating culmea,
Să-ți mângâi pletele în vânt,
Dar cine poate să-mi asculte
Dorința de pe-acest pământ?
Aş vrea să-arat că mai există
Iubire, nu s-a irosit
În lumea asta-aşa de rece
Să te iubesc la nesfârșit.
Aş vrea să-ti spun că nu sunt tristă
Când ești plecat în depărtări
Aş vrea să-ți spun că visul trece,
Dar el se stinge abia în zori .
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!