Vis rapit

Mă zbat în întuneric, arunc cu vina-n toate,
În zori, clipă și stele, sunt mult, mult prea departe,
În floarea ofilită după ce ai plecat
Şi-n zorii-acestei zile, din vis mi te-au furat,
Fără vre-un pic de milă, ochii mi i-au deschis
Şi prea crud m-au trezit din cel mai frumos vis.
În cafeneaua noastră mă așteptai și-acum,
Eu alergam s-ajung, dar, mi-au ieșit în drum
Atât de multe crengi, degeaba le tăiam,
Mai tare mă opreau din drum, iar eu plângeam,
Luptându-mă cu ele și cu-a lor frunze multe
N-avea cin' să mă vadă, n-avea cin' să m-asculte,
Lacrimile-mi curgeau, frunzele-n jur topind
Iar undeva departe, tu m-așteptai, zâmbind.
Mă sfâșiase dorul, haine-mi erau rupte,
Jungla înfometată, spera să se-înfrupte
Din sufletu-mi firav, de dorul-ți copleșit,
De undeva departe, în cale mi-ai ieșit
Cu zâmbetul curat, cu al tău pas prea ferm,
În brațe m-ai luat, m-ai salvat din infern,
Copacii-n urma mea au devenit doar flori,
Parfumul lor, pe dată, m-au umplut de fiori,
Iar tu, calm mi-ai șoptit, strângându-mă la piept:
"-De ce-ai întârziat, știi de cât timp te-aștept?"
Eu încercam să-ți spun, ce să-ți arăt n-aveam,
Prin ceea ce trecusem, deși încă plângeam,
Ochii mi-ai sărutat, lacrima mi-a fugit,
Dar odată cu ea, din somn eu m-am trezit.