Am vrut s-adorm plangand

Am vrut s-adorm plângând în noaptea mult prea crudă
Tu erai prea departe, n-avea cin' să m-audă,
Stelele mă priveau n-având nici o putere,
Luna plângea și ea sfârșită de durere,
Noaptea mă apăsa pe piept să mă sufoce
Aş fi rostit ceva, dar numai aveam voce,
Lacrimile-mi curgeau cascadă neoprindă
Sufletu-mi răscolea inima să-mi aprindă,
Totul era prea plin doar cu-n gol infernal
Mă năpusteam să-înot dar nu-o luam înspre mal
Erai în mintea mea, acolo ești mereu
O noapte fără tine...mi-era aşa de greu...
Dar totu-ntr-o secunda s-a spulberat subit
Ai apărut de-odată, lacrima s-a oprit...
Totul era de-acum lumină-n sărbătoare
Până și noaptea seacă prinsese-altă culoare.