De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
duminică, 28 martie 2010
Azi te iubesc mai mult ca ieri!
De mă iubești așa cum sunt,
Cum te iubesc de fapt și eu,
N-am teamă pe acest pământ
Că mă va bate Dumnezeu.
De mă iubești cum te iubesc
De ce ar fi oare-un păcat?
În inimă te găzduiesc
Oare nu este-adevărat?
Ceva e în sufletul tău
Iar eu nu am cum să ghicesc,
Ceva ce te macină greu
Eu știu numai că te iubesc
Și altceva chiar numai știu,
Iubire să ne dăm mereu
Stăm nopțile până târziu,
Nu e păcat de Dumnezeu
Să ne rănim mereu aşa?
Dacă nu crezi că te iubesc
De ce nu ieși din viaţa mea?
Fiindcă-ți dorești doar ce-mi doresc
Din suflet în aceasta lume
Ce dragostea o ia în râs?
Iubirea mea, n-am timp de glume!
Mie îmi este de ajuns.
Eu te iubesc, nu-mi e rușine,
Nici frică să o spun deschis
Îmi este mereu dor de tine,
Noapte de noapte mi-ești în vis.
Nu mă-întreb ce ai găsit la mine,
Nu mă întreb ce-ai să-mi oferi
Nu vreau nimic, te am pe tine,
Azi te iubesc mai mult ca ieri!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!