Iremediabil

 

 

 

Când eram copil alergam
cu genunchii sfâșiați de pietriș,
ierburi, vise și
razele soarelui pe creștetul capului.

Îmi curgeau gândurile
din buzunarele găurite
în colțuri de cer.

Când eram copil
lacrimile-mi miroseau a lună
și nopțile-mi cântau a stele,
șoapta-mi dezmembra labirintul
construit pe secundele viselor
irealizabile.

Acum, când pletele-mi curg
printre versuri,
lacrimile-mi seceră chipul,
lespezile-mi răstoarnă apusul
cu susul în jos,

Crengile toamnelor
îmi întemnițează trupul,
culorile nopților devin tot mai sărace.

Cu pieptul împietrit de tine,
printre nămeți ce nu mai prididesc
să-și despletească noaptea cu cruzime
pășesc alene fără să clipesc.

Sufletul, hărăzit ție
îmi zbiară ca o fiară
și te așteaptă luptând cu demonii
ce nu-mi dau pace,

Își sfâșie pieptul,
întrebă inima
de ce nu mai sunt copil,
să nu te cunosc,
să nu contezi mai mult decât
toți la un loc.

Acum nici măcar nu te strig
pentru că m-auzi
oricum
iremediabil labirintul
brațelor tale mă hrănesc
colorându-mi viața.
 

 

 

 

Alt dor... nemărginit

Visez că-mi pui pe gură nuferi,
pe ochi sărutul cel divin
o viaţă întreagă să-mi enumeri
în vers, petalele de crin.

Îmi pui aripi de îngeraş
prin noaptea grea să mă strecor
la pieptul tău, să nu mă laşi
decât din dragoste să mor.

Visez că-mi pui pe sâni petale
de trandafiri catifelaţi
cu dragostea inimii tale,
sădiţi din zorii parfumaţi.

Şi nu mă satur de sărutul
ce s-a născut în asfinţit,
acesta e doar începutul
unui alt dor... nemărginit

Glasul tau

Cu glasul tău m-am liniștit,
Cu glasul tău m-am răsfățat,
Chiar dacă astăzi n-ai venit
Cu glasul tău m-ai înălțat,
Cuvântul tău mi-a readus
Zâmbetul pe buze din nou,
M-am simțit printre stele sus
Când mi-ai șoptit, iubitul meu.
Visul în minte-mi stăruia
Când m-ai sunat din nou spre seară
Lumea toată era a mea
Iar seara e mult mai ușoară.
Cu glasul tău alt vis sosește,
Cu glasul tău mă voi hrăni,
Cuvântul tău mă-nveselește
În orice noapte, seară, zi.

Nici in alta viata

Am sufletul gol și plin doar de durere,
Mă cufund în ceaţă și inima-mi piere,
Am sufletul plin, dar gol de lumină,
Doar fiindcă exist și plâng în surdină,
Renasc înspre seară doar fiindcă-s silită,
Însă nici o clipă nu-s adăpostită
Și-atunci mă strecor prin geruri și foc
Să pot răscoli un dram de noroc,
Încerc să-l sădesc, să-l alint un pic
În zadar implor, nu iese nimic...
În zori mă trezesc căutând spre rouă
Dar inima-mi plânge rupându-se-n două.
Nu cer îndurare, nu cerșesc nimic,
Vreau doar să dispar după ce-am să zic
Doar ceea ce simt și nimic mai mult,
Nu vreau să jignesc , nu vreau să insult,
Vreau lacrima mea în nor s-o transform
Și numai cu ea somn lin să adorm,
S-adorm pe vecie, să nu mă trezesc
Nici în altă viaţă, să nu vă rănesc
Cu-a mea insistență de-a vă deranja
Să nu vă lovească nici privirea mea,
Nici umbra măcar, nici a mea suflare,
Vreau să mă topesc ca o lumânare .

Fir de vis

Lin pe geana dimineții fir de vis se desfășoară,
Timpul curge peste mine, aripa clipei coboară
Peste-a zorilor lumină, palidă, cu o petală
Răsare din întuneric o cupă albă de cală,
E în mâna ta, întinsă către mine, s-o primesc
Mă întreb nedumerită, la schimb eu ce-ți dăruiesc?
Te-am refuzat într-o doară, ochii îmi simțeam zâmbind,
Într-o clipă am auzit ușa în urma ta trântind.
Zadarnic am alergat, chiar prin ușa ferecată,
Iar dincolo se-așternea o grădina parfumată,
Te-am căutat cu privirea, zorii cruzi mi te răpise,
Seara-mi dăduse-și iubire, acum, ascuns printre vise
Te-ai topit lăsând în urmă parfumul de vis ciudat,

În zori mi-ai adus buchetul, fir de vis adevărat.

Să uit că exiști

De n-ar mai fi iarnă, din nou să mă plouă,
Cu stropi reci de lacrimi, din zori stropi de rouă,
De n-ar mai fi iarnă, să nu mă mai ningă
Cu dor de speranță ochii să-mi mai plângă.
De-ar fi primăvară cu ploile reci,
Cu tine de mină s-alerg pe poteci,
Să-mi plouă pe plete, păcatele mele,
Iar ploaia de seară, de tot să le spele,
Cu stropii de ploaie ce cad peste zi
Să-mi spele păcatul de a te iubi,
În miez de noapte, o ploaie de stele
Cu vise să-nvingă păcatele mele.
Să uit că exiști, strop de dor peste cer
De-ar ploua odată, de n-ar mai fi ger,
De-ar fi primăvară cu flori de cireși,
Să uit că exiști, din minte să-mi ieși.