De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
sâmbătă, 27 martie 2010
Cu tine ating cerul
Etichete:
Catalin
Să nu te pot atinge, să nu te pot privi
E-o pedeapsă imensă, să nu te vad o zi,
Țipă-n mine apusul și zorii-ntr-un cuvânt,
De ce mai trăiesc oare, eu pe acest pământ?
Să te iubesc de-a pururi din tot sufletul meu
Și doar în miez de noapte să mă ferești de greu?
Să te iubesc fierbinte, din toata inima
Și doar în visul nopții s-apari în viaţa mea?
De ce răsare luna doar cu tine de față
Și pleci când ea apune-n orice dimineață?
Mi-e noaptea înstelată când am privirea ta
Și ziua însorită când ieși în calea mea,
Adorm și mă trezesc numai cu tine-n gând,
Cu tine-s protejată de ploaie și de vânt,
Cu tine ating cerul chiar dacă-i plin de nori,
Transform lacrima toată-n palete de culori,
Deschid ușa speranței cu cheia fericirii
Și împletesc minunea din tainele iubirii.
I
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!