Poate...

Poate doar noaptea-i vinovată cu-mbrățișările ei dulci,
Poate când pleci de lângă mine, din suflet pe loc mă alungi,
Dar când ești lângă mine, totul, în jurul meu prinde culoare,
În miezul nopții ce-mi aduce raze senine, drept din soare.
Poate că totul mi se pare, poate că văd doar ce-mi convine,
Dar m-ai făcut să îmi doresc și să-ți șoptesc: mi-e dor de tine!
Poate că nu-i decât o boare ce se va șterge din privire,
Dar astăzi simt că-n viaţa mea s-a născut o altă iubire.
Poate nu văd, nu simt prea bine, poate e numai o părere,
Dar când ești tu în preajma mea, uit și cea mai crudă durere,
Uit lacrimile și tristețea, uit c-am oftat în a mea viaţă
Poate-i părere doar, dar tu, mi-ai dăruit în zori speranță,
În asfințit strop de lumină și zborul blând de ciocârlie
Cu un cuvânt și o privire mi-ai umplut inima pustie.