E devreme sa fie prea tarziu...

Oricare noapte vine sau pleacă prea grăbită
Fără tine în vise, n-am cum să o descriu,
Chiar dacă bate vântul sau ploaia răvășită
Este mult prea devreme să fie prea târziu,
Orice zi se strecoară prin calea mea alene
Fără să-ți ascult glasul și ochii să-ți privesc,
Nu poate fi târziu când e mult prea devreme
Dar simt aleea goală și singură pășesc
Cu dorul tău, iar cerul e trist și înnorat,
Cu dorul tău și visul până-n zori mă-înconjoară,
În al tău dor îmi simt sufletu-încarcerat
Iar gândul mi-e departe...numai la tine-mi zboară,
Numai știu ce se-întâmplă, deși mi-ai explicat,
Dar noaptea mult prea crudă nu poate fi ușoară,
Nu poate fi târziu...doar m-ai îmbrățișat,
Iar gândul nu-mi dă pace și doar spre tine zboară...
Este mult prea devreme deși simt altceva,
De-abia a-înmugurit copacii, e-a lor vreme
Și totuși asta simt, eu simt în vocea ta
Că este prea târziu deși e prea devreme.