Doar in vise mai poti veni

Într-un mister m-aş cufunda
Ca-ntr-un coșmar de catifea,
Pe malul mării să pășesc
Pe nisip iar să te-întâlnesc.
Soarele trupul să-mi mângâie
Iar gura ta dulce-amăruie
Dorul tău să mi-l răcorească,
Luna de-o vrea să se trezească
Din așternutul ei de foi,
Să ne găsească pe-amândoi...
Tu raza mea caldă de soare
Iar eu oaza ta de răcoare,
Pe-aceiași plajă minunată
Unde-adormise lumea toată,
Doar noi ne sărutam într-una
Având martoră numai Luna
Și stelele nemuritoare
Ce-aruncau peste noi o mare,
Imensă dragoste fierbinte.
Nu-mi va ieși nicicând din minte
Noaptea cu valul liniștit,
Sărutul tău nestăvilit
Ce-a dat iubirii o nuanță
Cum nu găsesc în nici o viață
Din patru, cinci de-aș mai avea.
N-am să găsesc iubirea ta
Pierdută-n cele patru zări,
Am tot sperat în alte zori,
Dar, nu voi întâlni nicicând
Oricât m-aș ruga... și de vânt,
De plaja cu nisipul fin,
De Dumnezeul meu divin,
De stelele ce ne-au unit
Și nici de visul ce-a venit,
Azi noapte, fără să-l mai chem,
Iubirea ta, ca un blestem,
De zeci de ani, va sta mereu
Aprinsă în sufletul meu,
Și-oricât de mult m-aș tot minți
Doar în vise mai poți veni.