Pe-o fâşie de speranţă
Un vis tainic se năştea...,
Pentru prima oară-n viaţă
Mi-era dor s-ating o stea!
Mi-era clar că-ţi ating palma,
Sufletul fermecător,
Clipele treceau de-a valma
Prin al dragostei izvor.
Mi-era limpede că-n stele
Era scris de mult destinul,
Chiar dacă-n palmele mele
Încă persista suspinul.
Ştiam sigur că iubirea
Nicicând nu s-a destrămat,
Doar învăţasem citirea
Pe un cer catifelat.
Învăţasem s-ating norii,
Să-i înlătur, lângă tine,
În timp ce-împărțeam fiorii
Izvoarelor cristaline.
Învăţasem s-ating Luna
Chiar şi-n noaptea fără ea,
Astăzi vreau să-i pun cununa
Cu tine, zburând spre-o stea!
Postări
Abecedarul iubirii...frumos...poate ar trebui sa-l invatam cu totii...sa nu gresim cititul iubirii!
RăspundețiȘtergereSunt în totalitate de acord cu tine! Nu ar fi rău să învăţam toţi iubirea cea adevărată.
RăspundețiȘtergereUn astfel de abecedar este încântător... Gândurile noastre bune, Dana!
RăspundețiȘtergereVă îmbrăţisez cu drag, Cristian!
RăspundețiȘtergereOare , ma intreb ;mai exista iubire , dragoste si incredere ? Da , Dana , esti deosebita !
RăspundețiȘtergereToata viata invatam. Dar a invata mereu dragostea, este cel mai frumos lucru pe lumea asta. Si tu inveti bine, Dana! Tine-o tot asa! Te vreau premianta clasei! Magna cum laudae!
RăspundețiȘtergereVă mulţumesc, dragii mei, pentru cuvintele frumose! Vă mulţumesc pentru tot!
RăspundețiȘtergere