Între zâmbet şi lacrimă

Între lacrimă şi zâmbet

pun iubirea la încercare.

Lângă arşiţa din suflet

o aşez, ca pe-o ninsoare

care s-a născut odată

cu venirea primăverii,

a anunţat lumea toată

c-am ales unda tăcerii,

şi-am plecat, plecat departe

printre norii zgomotoşi

să-i ascult râvnind în noapte

despletind vise, sfioşi.

Lupii zbiară-a îndestulare,

lacrimile s-au oprit

între steaua căzătoare

şi-o pală de infinit.

Nu-mi mai fug ochii spre zare,

poemul râvneşte-o rimă,

pune-mă la încercare

între zâmbet şi lacrimă.

Trăiesc sfânta iubire

Ieri pierdusem la ruletă
un sac plin cu demnitate,
iubeam o marionetă
cu prea multă libertate.

Azi împart în patru firul,
pe nori să mă-adăpostesc,
să mă scalde în misterul
clipelor, şi să zâmbesc.

Mâine când tăia-voi cerul
cu fulgi aşternuţi pe gene,
vei descoperi că gerul
tăcerii învinge-alene.

Lacrima, ce-a curs o viaţă,
se va transforma în crin
şi-un zâmbet de dimineaţă
va-nflori peste destin.

Ieri pierdusem tot şi toate
într-o clipă de-amăgire,
azi trăiesc cu demnitate
dăruind sfânta iubire.

Azi din suflet curg poeme
peste clipele curate,
numai am de ce mă teme,
am iubire pân' la moarte.

Din lacrimile mele

 

 

 

Din lacrimile mele
te-ai întrupat, iubire,
din cerul plin cu stele,
din dorul nesfârşit...
Din lacrimile mele,
ochii-ţi sunt de safire,
slovele-au miere-n ele...
Bine ai revenit!

Din lacrimile mele
fierbinţi, te-ai întrupat,
din clipele acele
de dor nemăsurat.
Din lacrimile mele
ce-au curs fără-ncetare,
te-ai întrupat, iubire...
Sufletul numai doare!

Te-ai întrupat când lumea
părea că-a luat sfârşit,
c-a ruginit pădurea,
munţii s-au prăbuşit,
răul lovea în vele
fără acoperire,
din lacrimile mele,
te-ai întrupat, iubire.

În lacrimi

Din lacrimă m-am întrupat,
Cu sufletul hrănind
Stelele ce m-au îndrumat
Să strălucesc zâmbind.

Prin lacrimă mi-am făcut drum
Cu zâmbetul firesc
Şi-am împletit nuferi din scrum
Doar pentru că iubesc.

În lacrimi mi-am găsit popas
Când nopţile avare
De insomnie fără glas
Mi-au pus în vers culoare.

Cu lacrima voi izbuti
Să-mi desluşesc menirea,
Iar soarele va răsări
Cântându-vă iubirea.

De lacrimi sufletul mi-e plin,
Inima mi-e de vers,
Îl voi aşterne să alin
Întregul univers.

Când soarele va străluci
C-un singur curcubeu,
În lacrimi mă voi oglindi,
Iar tu în versul meu.

De-ar plânge cerul

 

 

De-ar plânge cerul pentru mine,
Să-mi odihnesc un pic retina
Şi-n dimineaţa care vine
Să aflu care-mi este vina
De a mă naşte cu-o avere,
A duce-n spate-o cruce grea,
Din care picură putere,
De-ar plânge cerul şi-aş tăcea.

De-ar plânge cerul cu suspine
Să-mi limpezească drumul crud,
Să nu-mi mai fie dor de mine,
Nici lacrima să nu-mi aud,
Să mă descopăr într-o şoaptă
Din care razele-ar porni
Ca dintr-un fir de iarbă coaptă,
De-ar plânge cerul şi-aş zâmbi.

 

 

 

Atât!

 

 

În ţara unde dau din gură
Numai aşa, ca să n-adorm,
Unde cei ce ucid şi fură
Din ce în ce mai uniform,
Privesc uimiţi de unde am
Încă putere să zâmbesc,
Să dăruiesc încă un gram
Celor ce încă mă citesc.

În ţara unde laşitatea
Şi lenea-i sport naţional,
Unde nici musca nu se-aşează
Decât pe-un tron fenomenal,
Unde fularu-n plină vară
Hipnotizează glonţu-n gât,
În ţara asta de ocară
M-am trezit eu să strig: atât!

În ţara unde numai este
Nimic din ceea ce a fost,
A pierit totul fără veste,
Limbă, iubire, respect, rost,
M-am trezit eu să scriu în rime
Pierzându-mi timpul preţios,
Citeşte-mă dacă-ţi convine
De nu, păşeşte sănătos!

În ţara unde nici piftia
Nu tremura pentru duşmani
Bazându-se pe farfuria
Ce nu costa atâţia bani,
În ţara asta m-am născut,
În ţara asta vreau să mor,
Iar dacă nu ai priceput,
Îngroapă-mă fără onor.

 

 

Nu eşti printre străini!

E-atât de gri în lume şi-atât de mohorât

Şi totuşi, lângă tine greul a dispărut.

De mult s-a dus culoarea pestriţă-n curcubeu

Dar, tu o ai în suflet, va lumina mereu.

Am braţele deschise şi vocea-mi tremurândă,

În ochi tăi ca frunza, soarta mi-e mult mai blândă,
 Viaţa m-a dus pe creşte şi-n hău m-a aruncat
Dar, cu a ta iubire totul s-a luminat.

În ochii mei priveşte, ca-n prima zi, iubire!
În suflet mă citeşte, nu vei găsi safire!
Nici laude de vulpe râvnind după ciorchini,
Vei găsi doar iubire, nu eşti printre străini!

Priveşte către stele, priveşte către cer,
Trăim iubirea pură, nu e niciun mister,
Dumnezeu ştie calea mai bine decât noi,
El e mereu cu mine, va fi cu amândoi!