Simt cum îmi implori tăcerea
să se spargă-n părţi egale,
cum aştepţi la gura cheii
doar un semn, valsând spre vale...
Simt cum frângi palmele-n zarea
ofilită, fără ţel,
mă confunzi cu depărtarea
dar nu vezi că ard la fel.
Ce-ţi mai place să-mi pui sare
peste rana aburindă...,
deşi vezi ce mult mă doare,
doar te simt, îmi eşti oglindă.
Rândunica cea ghiduşă,
din zori până-n miez de noapte,
îţi şopteşte pe la uşă...
... miere caldă... fiartă-n lapte...
Urmăreşte firul ierbii
cum se zbate la fereastră...
albă-i noaptea, albi sunt corbii,
neînţelegând pacea noastră.
Simt cum îmi alungi prezenţa
dar, m-aştepţi la gura cheii,
transformând indiferenţa
în floarea ce-o lasă teii.
Mierea caldă... fiartă-n soare
se adună-n cerul gurii,
se opreşte, temătoare,
de puterea picăturii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!