În largul inimii mele,
Undeva, în câmp deschis,
Sub cer luminat de stele,
Şlefuit, plutea un vis.
Pictat cu bune intenţii
Cu miresme şi speranţă,
Fără mofturi sau pretenţii,
S-a izbit de-un colţ de viaţă.
Răceala ei l-a şocat,
L-a distrus pentru o noapte,
Poate s-ar fi înecat
De nu se târa pe coate
Prin oceanele uitării,
Prin jungla arsă-n coşmar
De sub valurile mării
Cu acelaşi gust amar.
Undeva, pe-un cer albastru
Şi-un soare verde de dor,
Visul palid şi sihastru,
Mă grăbea, nerăbdător
Spre înaltul ţărm de fum,
Îmbrăcat în curcubeu.
Cu al versului parfum
Să vă-nseninez mereu.
Postări
Un suflet atat de cald , o inima atat de mare , Dana Patrascu ! Multumim Dana pentru harul tau cu care te-a inzestrat Dumnezeu , pentru a ne arata prin versurile tale scrise cu atata dragoste si binetea ce o dai prin aceste versuri . Tine-o tot asa!!!
RăspundețiȘtergereTe îmbrăţisez cu drag, Sabina!
RăspundețiȘtergereVisul e liber, visul pluteste, visul ne face viata mai frumoasa.
RăspundețiȘtergereCu totii avem dreptul sa visam!
Daca vizez eu simt ca traiesc. Lasa-ti-ma sa visez!!!!!
A sunat telefonul la ora 10.30 ? Cine nu vă lasă să visaţi?
RăspundețiȘtergereDaţi-l pe mâna mea!