Mă lupt cu ceaţa şi cu norii
Din colţul greu de stăpânit
Unde-şi fac cuiburi amatorii
Cu-a lor culoare de granit,
Le-ascult cuvintele mieroase
Şi laudele, neîncetat,
Prin colţurile veninoase,
Pe-un şevalet imaculat
Au aşternut iluzii fine,
În catifele ambalate,
Şi-au coborât din limuzine
Răcnind la stele c-au dreptate.
În propriul suc îi las să fiarbă,
În propriul fum să se înece,
Mă odihneasc un timp pe iarbă
Şi-apoi presar prin lumea rece,
Din darul meu, primit în zori,
Când Soarele se spovedeşte
În faţa mată-a unei flori
Ce doar cu el se mai hrăneşte.
Răstorn căruţa cu beteală
Pe omul iernilor perfid
Ce se înalţă-n fandoseală
Cu gustul sterp şi insipid.
Strâng în buchete mici suspinul
Şi-l torn în cupa cu iubire,
Să-mi îndulcesc cumva destinul
Cu adevăr, nu cu-amăgire.
Din Floarea-Soarelui, strivită
Voi scoate mir fără venin
Fiindcă aşa am fost sortită
Să rânduiesc vers peste spin.
Postări
Un poet al regimului comunist – Mihai Beniuc – a scris nişte versuri din care aduc câteva, ca un comentariu la poezia ta:
RăspundețiȘtergere“...Sunt măr de lânga drum şi fără gard,
La mine-n ramuri poame roşii ard,
Drumeţule, să iei fără sfială
Căci n-ai să dai la nimeni socoteală!
Iar dacă vrei s-aduci cuiva mulţam’
Adu-l ţărânei ce sub mine am....”
Eu vă mulţumesc din tot sufletul fiincă mă citiţi mereu, însă eu recunoasc mereu că nu sunt o poetă de valoare, aşa cum sunt alţii. Îmi cunosc locul şi nici nu am tendinţe să mă laud cu darul venit de la Bunul Dumnezeu. Doar El mă ajută să aştern aceste cuvinte, nu este meritul meu.
RăspundețiȘtergere