Stropi din cerul vieţii mele

Nu am bani s-ajung pe Lună,
Nu am cum s-alerg spre Soare,
Dar alung cruda minciună
Şi transform în sărbătoare
Adevărul dureros,
Pur şi zvelt, ca o licoare
Ce se scurge nemilos
Din această lume mare...
Adevărul, cel ascuns
Sub oceane de minciună
Care-n oase ne-a pătruns
În această lume... bună...
Buruienile din cale,
Ce-au crescut fără de teamă,
Voi rostogoli spre vale
Ne luându-le în seamă.
Nu am şcoală, n-am avere,
N-am şanse de moşteniri,
Dar am a Domnului vrere,
Şansa unei mari iubiri.
Cu iubirea mea enormă
Pot clădi tot ce-mi doresc,
Pot căpăta orice formă
Când din suflet dăruiesc,
Cu-adevărul înarmată,
Stropi din cerul vieţii mele,
Pot atinge dintr-o dată
Lună, Soare, chiar şi stele.