Din grădină mea cu vise,
Trandafirul s-a trezit,
Petalele-i erau scrise,
Versul era îmblânzit,
Totul strălucea în soare,
Ca-ntr-o lume fermecată.
Pe o rază de splendoare,
Visam pentru prima dată.
Am alungat ultim spin,
A rămas numai candoarea
Crenguţelor de măslin,
Clipele nemărginite
Înmiresmând toată marea
De cuvinte nerostite.
Am plutit iscălind norii,
Am zburat pe-aripi de stele
Şi-n pofida disperării,
Cerul plin de acuarele
A repictat curcubeul
Într-o clipă, doar atât,
Mi-ai redescoperit eul
Şi-al petalelor sărut.
Postări
Speranta e tot ce a ramas
RăspundețiȘtergereDintr-o dragoste pierduta
Atunci cand a uitat de tine
Persoana mult iubita.
Ramai cu sufletu pustiu
Si inima ti-e franta
Continuand sa crezi mereu
Ca dragostea e sfanta.
Cand e furtuna-n viata ta
Si nori negri vezi mereu
Sa-ti amintesti ca dupa ploaie
Mereu apare-un curcubeu.
Este poezia unuia - Marius Vintila - dar le spune bine! Am considerat ca e bine sa o atasez aici.
Multumesc frumos!
RăspundețiȘtergereSaptamana minunata, va doresc!