Trăim din ce în ce mai bine!

Sub pleoape ţin realitatea
Să pot zbura spre cer frumos,
Să nu mai mestec libertatea
Ce-au îmbrăcat-o mulţi pe dos.

Trup rănit să-mi pot odihni
Pictez un falnic viitor,
Deşi pe-alei voi întâlni,
Verde nesatisfăcător.

Sub glezne-am pus realitatea,
Sub crăpătura din călcâie
Neînţelegând tonalitatea
Glumelor stoarse din lămâie.

Mi-s paginile aşa triste...
Toamna - dobândă dureroasă,
Strălucesc doar după batiste,
Mi-e zdrobit pasul către casă.

Ca mine-s mulţi, se vor mai naşte
O groază, după faliment,
În indigoul ce ne paşte
Clocind ouă în parlament.

Ne ştergem lacrima-ntr-o doară,
Ne închinăm la silicoane,
Ne facem viaţa mai uşoară
Prizând morfina din flacoane.

Spurcăm în piaţă omenia,
Mila şi pacea împuşcăm,
Le otrăvim cu simetria,
Real Infern modernizăm.

După modele şi lozinci
Crude, cu dublu înţeles,
Adunăm patru lângă cinci
Să pudrăm ceea ce-am ales.

O lume nouă tot clădim
Fără a lua în seamă Cerul,
Legile-s doar să le vorbim,
Noi dezlegăm oricând misterul.

Bine de faci, faci un incest!
Mila-i prostie-ncununată,
Din Nord la Sud, din Est în Vest
Trăim - ca şi ultima dată.

Ne veselim cum e mai bine,
Dându-ne arama pe faţă,
Din coate înotăm spre mâine
Cu-acelaşi ideal în viaţă.

De ochii lumii ţinem post
Fără un ban în buzunar,
Nici trei'spe nu mai e ce-a fost,
Demolăm totul cu-n pahar.

Din grădiniţă suntem mame,
Numai ziua de azi contează!
Nu judecăm, facem reclame!
Şi-n suflet noaptea defilează.

Toţi boii sunt licenţiaţi,
Ciulinii miros a verbine,
Trandafirii sunt dezmembraţi,
Din lac în puţ..., e-aşa de bine!

Ne pasă doar de ce se vede
N-avem timp de cele creştine,
Bradu' e-înalt, şi încă verde
Trăim... din ce în ce mai bine!