Mă grăbesc pe-aleea vieţii să te-ntâmpin, despletită,
Mă gândesc să-ţi mângâi cerul versului nezămislit,
Mă trezesc, să-ţi dărui clipa clipelor nemărginită,
Mă strecor ca o nălucă să-ţi sărut pasul grăbit.
Mă confund cu adierea vântului pictat pe gene,
Mă ridic cu disperarea jarului veşnic stropit,
Mă renasc strivind durerea ce m-a invadat prin vene,
Mă destăinui, fără teama de-a primi necontenit
Spini crescuţi din neputinţa de-a simţi făr-a vedea
Dragostea şi biruinţa neînceputului sfârşit
Mă grăbesc, gândind trezirea strecurată pe podea,
Confundându-se cu zborul visului nedesluşit.
Mă invit la cugetarea gândurilor spre neant,
Mă hrănesc cu amintirea clipelor ce-au despletit
Mărgăritare din Luna cu simbol de diamant
Şi sfârşesc trăind iubirea fără strop de asfinţit.
Postări
"Şi sfârşesc trăind iubirea fără strop de asfinţit..."ce frumoas!!!
RăspundețiȘtergereTe îmbrăţisez cu drag, Olguţa!
RăspundețiȘtergereNu pot spune decât că simt cum iubirea,dragostea adevărată este peste tot.....cuvinte frumoase,pline de puritate,blândeţe şi gingăşie! Minunat!
RăspundețiȘtergereMulţumesc frumos, Maria!
RăspundețiȘtergereNiciodată să nu te sfârşeşti!
RăspundețiȘtergereSă continui să te descoperi!
Fericirea e un lucru mare!
Mi-aş dori să dăruiesc
RăspundețiȘtergereVeşnic, atât cât trăiesc,
Însă Bunul Dumnezeu
Ştie ceea ce vreau eu.
Ştie ce mult îmi doresc
Iubirea s-o dăruiesc
Aşternută, presărată...
Peste lumea asta toată!