Oare, dacă n-aş mai fi,
Tristeţea s-ar risipi?
Lacrimile s-ar zvânta,
Ciocârliile-ar cânta
Mult mai vesele prin crâng?
De-o viaţă de când tot plâng
Norii mei, nimic nu-i spală.
Oare se-nvaţă la şcoală
Cum alungi nefericirea?
Tot acolo şi iubirea
Rătăcită-i printre file?
Se-nvaţă-n câteva zile
Sau doar după ani de chin,
Cu lacrimă şi suspin,
Poţi cumpără zâmbet cald
Şi iubire de smarald?
M-aş duce în depărtare!!!
Mă reţine o-ntrebare:
Oare, dacă n-aş mai fi,
Tristeţea s-ar risipi?
Postări
E firesc sa ne intrebam. Viata e compusa din intrebari si raspunsuri. Dar unele intrebari nu au raspuns. Eu zic sa nu mai filozofam atata si sa ne traim frumos viata, cel mai de pret dar al lui Dumnezeu.
RăspundețiȘtergereSa traim in pace, demnitate si gand bun la Dumnezeu!
Şi eu aş zice la fel
RăspundețiȘtergereDar, puterea-i doar la EL!
Dacă El vrea să zâmbesc,
Atunci, am să reuşesc!
Să mă mint? N-am învăţat!
Ăsta-i adevăr curat!