Tu vii şi pleci, cum pleacă o furtună
Cu adieri, fierbinţi şi stropi de rouă,
Pe plete-mi laşi mereu felii de Lună,
Al tău sărut pe trupul cald îmi plouă.
Îmi pui pe aripi praf din stele blânde,
Doar amândoi pe boltă le-am aprins
În noaptea lumii veşnic să inunde
Cu dragoste oceanele de vis.
Tu vii şi pleci, precum o noapte verde
Lăsându-ţi zorii peste trup să-mi pice
Lacrima mea, sub gura ta se pierde
Ochii-mi râvnesc spre cer să se ridice.
Îmi dai puterea de-a păşi spre viaţă,
Îmi dai lumina ta nepieritoare,
Deşi te duci ca un vapor în ceaţă,
Să îţi rămân cu un sărut datoare.
Să dea Dumnezeu să nu mai guşti amărăciunea deziluziilor! Să fii mereu fericită!
RăspundețiȘtergereMulţumesc din suflet!
RăspundețiȘtergereFoarte frumos finalul, Dana... Gândurile noastre bune!
RăspundețiȘtergereMulţumesc frumos, Cristian! Vă îmbrăţisez cu drag!
RăspundețiȘtergere