Magna cum laudae

N-am brăzdat felii din Soare
Pentru-a dezgropa cuvinte,
N-am furat povestioare
Aşternute pe morminte,
N-am cioplit chip în oglindă
Pentru-a demonstra contrariul,
Într-o clipă furibundă
N-am vărsat pe nimeni ceaiul.
N-am zidit vorbe mieroase
Pe mormanul de zăpadă,
Nici din bulele spumoase
N-am râvnit să fac paradă.
Mi-am bătut în cuie pragul
Să mă-mpiedic mai mereu
Dacă voi iubi belşugul
Uitându-l pe Dumnezeu.
Plasă n-am putut întinde
Peste sufletul rănit,
Cu dulceţuri aburinde
Să-l lovesc necontenit.
Am dat ceaţa la o parte
Cu-n surâs adevărat,
Între două paşapoarte
Intrarea mi-am luminat
Şi-am văzut spinul viteaz
Sub cămaşa de mătase,
Stând la pândă, veşnic treaz,
Cu silabele-i duioase,
Fără seamăn, să atragă
Cu masca lui sidefată
Orice inimă beteagă,
Plină de dor, dar curată.
N-am sustras argint din Lună,
Nici aur din blândul Soare,
Dar când simt a ta minciună
Nu pot spune că nu doare,
Când îţi văd scoarţa hidoasă,
Îţi ştiu frunza ruginită
Şi tulpina-ţi scorburoasă...
Descopăr că-s fericită.
Am lămâie-n limonadă
Greaţă n-are cum să-mi fie,
Te-ascund după acoladă
Cu a ta ipocrizie,
Şi-ţi voi da, cu indulgenţă
Premiul bine meritat,
Stropi reci de indiferentă
Fiindcă, eu, te-am dezbrăcat.