Dragostea de-acum inundă

Lin, pe coapse palma-ţi simt, dar, te las, să crezi că dorm,
Deşi-aş vrea să te alint, doar de-aceea nu am somn
Şi te las să-mi mângâi trupul, crezând că sunt adormită,
Dar nu dorm, nu-i încă timpul, mai ales când sunt iubită.
Cum să pierd aşa ceva? doar mângâierea-i prea blândă,
Mi-e teamă să deschid ochii sărutul să nu se frângă.
Te-ai oprit, de lângă mine, în grabă te-ai ridicat,
Mă gândesc, să trag cu ochiul, poate văd unde-ai plecat,
Nu-i nevoie, simt mirosul de şampanie venind,
Iar cu cele doua cupe, te aud deja ciocnind.
Dragostea de-acum inundă şi nu-ţi e pe plac doar ţie,
Dimineaţă ai plecat, iar acum, noaptea târzie
Dorul gurii tale poartă, ca o lavă înfierbîntată,
În sfârșit sărutul vine înc-odată şi-în-odată,
Mângâierile revin iar cămaşa se prelinge.
Gura-ţi e mult mai fierbinte, frige, sufletu-mi încinge
Şi din zborul fără aripi nu am cum să mă opresc
Trebui să răspund de-acuma, altfel risc să mă topesc,
Cub de gheaţă pus pe-o sobă, asta sunt sub trupul tău
Nu scot nici măcar un sunet, nu am cum, îngerul meu
Se pare că-i lângă mine şi-ar vrea din nou să vibrez,
Măria sa, blânda Lună m-ajută să luminez
Şi din măreţia ei îmi dăruie puritatea
Să-ţi pot dărui sărutul, numai ţie toată noaptea,
Iar în zori, când piere Luna, mai rămân doar cu doi aştri
Ce mă privesc pe sub geană, ochişorii tăi albaştri.