Eşti un snob... aşa de mare...

Eşti atât de snob când crezi
Că... dacă ai ochii verzi,
Eşti bogat sau eşti frumos
Ai să-mi pui sufletul jos
Şi-ai să mi-l calci în picioare...
Nu-nțelegi cât eşti de mare?
Mare snob, inconștient
Să-ţi imaginezi c-aştept
Să-mi dai inima vreodată,
Sau iubirea ta curată...
Eşti atât de... anonim
Şi... crezi că mai am puţin
Şi-am să mă topesc de dor?
Priveşte-te puişor!
Nu-n oglindă..., s-ar ciobi
În tine felul de-a fi...
Ai un tată şi-o mămică
De care şi-acum ţi-este frică,
Pentru că ei te-au plătit
Ca pe-un purice vopsit
Ce-a ieşit mereu în frunte,
Acum n-are cin' s-asculte
Tâmpeniile-ţi deocheate
Şi-ai venit la mine, frate?
Să te-ascult? câtă cruzime
Se mai naşte oare-n tine?
La ce-ai mai vrea să m-astept?
Să gafezi... ca un defect,
Iar eu să te-ajut de zor?
Şi mai ce? n-ai vrea să mor?
Să-ţi fac loc în omenire?
Iar tu? când îţi vii în fire?
Nu vezi că şi umbra-ţi pleacă
De lângă tine? Nu-i bleagă.
Crezi că... dac-arăţi... cumva
Eşti şi la inima mea?
Sau a alteia de rând?
Vântul te zboară oricând
Şi te duce-n depărtare
Eşti un snob... aşa de mare....