Să mă hrănesc cu amintirea
Din noapte-aceea minunată?
Să mă hrănesc doar cu iubirea
Fierbinte, caldă şi curată?
Să retrăiesc clipe trăite
Când lipsa ta este un chin
Şi să zâmbesc ?... îmi stă în minte
Sărutu-acela sfânt, divin.
Cum să-opresc lacrima să curgă,
Cu mâna ce te-a mângâiat ?
Dorul tău din nou să mă-ajungă
Şi să suspin neîncetat ?
Să implor timpul să se scurgă,
Duşmanul meu să nu mai fie,
Noaptea să nu mai fie lungă,
Întunecată şi pustie .
De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!