CERUL DE SEARA

Albastru e cerul de toamnă,
Când stelele lui stau de veghe
Şi îți simt căldura ta iară
Şi șoaptele-ţi dulci la ureche,
Pe raze de stele, săruturi
Furate se sting şi se-aprind,
Clădind ne-ncetat începuturi,
Ca-n veci să trăim doar zâmbind.

Albastru e cerul în noapte,
Pătat doar cu stele aprinse,
Pierdute prin lacrimi şi şoapte,
Dansând prin dorințe şi vise,
Plutind printre nori şi speranţe,
Zidind noi castele de foc
Din ultimele doua vacanțe,
De dor, de durere şi joc.