Îngăduie-mi să te iubesc!

Îngăduie-mi în astă seară
Să uit de tine un minut,
Chiar dacă versul o să doară
Nu-ţi cer nimic, nimic mai mult.
 
Îngăduie-mi într-o visare,
Minutul gol să-l folosesc
Ca pe o barcă de salvare,
Să uit o clipă că iubesc.
 
Îngăduie-mi să fac o schemă
Pictând trecut fără de tine,
Să tălmăcesc clipa supremă
Într-un prezent ce nu conţine
Glasul tău cald, mângâietor,
Chipul ce veşnic mă susţine
În orice seară scursă-n dor
Şi-n stropi imenşi de culmi alpine.
 
Îngăduie-mi să uit secunda
Mirifică, şi-al tău sărut.
Îngăduie-mi să-mi iau dobânda
Iubirii ce mi s-a părut
A fi un foc aprins de paie
Ce se va stinge-ntru-un minut
Ca orice nor pierit în ploaie,
Pufos, dar fără conţinut.
 
Îngăduie-mi în astă seară,
Cu riscul de-a mă repeta,
Să îţi şoptesc ca-ntâia oară:
O clipă nu voi înceta
Să te aştept, pe veci să-mi fii
Oricărui minut alinare,
Să te iubesc cât voi trăi
Îngăduie-mi să-ţi fiu datoare,
Să te ador cum mă adori,
Să te renasc când îţi şoptesc
Printre petalele de flori:
Îngăduie-mi să te iubesc!