Decont

Încerc noaptea s-aprind stele
Pe strada oarbă şi ciudată,
Să decontez clipele grele,
Să nu mai plâng, şi niciodată
Să nu mă las pradă durerii,
În scrinul vieţii să te-nchid
Cu lacătele-mbrăţişării,
Din lacrimă să nu fac zid.
Încerc să şterg pe zi ce trece
Visele nopţilor fierbinţi,
Am ars o poză, am ars zece
Riscând aşa să-mi pierd din minţi,
Am vrut să rup filă cu filă,
Din gând am vrut sa te alung,
Am colindat prin veac o milă
Dar amintirile m-ajung.
Am închis doru-n nor sălbatic,
De cerul nopţii l-am izbit,
Sub curcubeul carismatic
Dar n-am uitat cât ne-am iubit...
La piept, munţi de cenuşă-am strâns
Prin ea un timp am înotat,
Lacrima-n suflet m-a pătruns,
O noapte-ntreagă te-am visat
Cum aprindeai stele pe rând,
Lacătul zorilor spărgeai,
Mă sărutai pe-aripi de gând,
Prin ceaţa zorilor răzbeai
Să-mi opreşti lacrima fierbinte,
Să mă răpeşti dintr-un prezent
Ce doare, arde... dar în minte
Am un imens zid de ciment...
Al nostru cer s-a înnegrit,
Sub tălpi simt Luna cum mă arde,
Eternul zbor neasuprit
Se-neacă-n lacrimi miliarde.