Să-ţi destăinui fără grai

Strâng metafore în pungă,
Sigilez să nu le fure,
Virguliţe ce subjugă
Din adâncuri de pădure
Printre pauză şi punct,
Transform fraza care doare
Din gura unui defunct
Rostită la întâmplare,
În seninul din pruncie.
Hrănesc purul adevăr
Afişat în farmacie
Sub coji dospite de măr,
Viermănos ca o cireaşă
Fără sâmbure rotund,
Folosit la o cămaşă
Ascunzând burta de scund.
Caut brumă de splendoare
Prin destinul vieţii crude,
Pagina vrea să-mi măsoare
Orbul care nu m-aude
Migrez peste vers albastru,
Prin silabe călător,
Inimii îi pun căpăstru
Asudând de al tău dor.
Timpul vine şi se scurge
Strivind vremea dictatoare,
Din urmă paşnic m-ajunge
Setea de acumulare.
Prind secundele în strofă
Cu agrafe ruginite,
Îndulcind o catastrofă
În poşetele-mpletite.
Le pictez cu apa chioară
Din deşert canicular
Sufletul să nu mă doară
Când privesc în calendar
Acolada ce nu lasă
Punctele să se deşire,
Te aştept în prag de casă
Să-ţi sorb pagini de iubire,
Să-ţi destăinui fără grai
Dragostea neîmblânzită
A petalelor de Mai
Din liniştea asurzită.