Prin amintiri am răscolit
Să-ţi recitesc cuvântul,
Poate că totuşi am greşit
Poate mi-am luat avântul,
Prin vise am plutit de fapt
Şi nici nu mi-am dat seama
C-a fost doar vis, un vis inapt
Iar acum trăiesc drama,
Poate şi-acum rulează lent
Pe un ecran imens
În filmu-n care te aştept
Să-mi devii Univers.
Un serial de-un an şi-un pic,
Cu un final greşit
Citesc, dar nu-nţeleg nimic
Ştiu doar că s-a sfârşit.
Am răsfoit filă cu filă
Şi cuvânt cu cuvânt,
Aş fi urcat pe-aripi de-acvilă
Să mă ascund sub vânt,
Sub nori şi stele adormite,
Sub flăcări de uitare,
Să opresc filmul, să ţin minte
Doar ceea ce nu doare
Să nu-ţi văd ochii-n prag de seară,
Secvenţa s-o ucid,
Să şterg această primăvară
Din calendarul vid,
Dar m-a oprit din al meu gest
Un soi de bunătate
Venit cu crivăţul din Vest
Făcând publicitate
La o iubire din poveşti
Cum a fost şi a noastră,
M-a întrebat pe unde eşti
Privind coperta-albastră
Ce va păstra pe veci iubirea
Aşa cum am trăit-o,
E pruncul nostru, nemurirea
Doar noi i-am dăruit-o.
Chiar dacă ai ucis o floare
Stropind-o cu al tău venin,
Pe cerul meu există Soare
Şi-un suflet pur, unic, divin.
Cu toţii ştim că visele fac parte din viaţă.
RăspundețiȘtergereEste dureros când aceste vise dor şi lasă urme.
Ce e de făcut?
Tu ai marele avantaj că scrii versuri.
Continuă să o faci în acelaşi mod!
Nu neglija însă nici relaţia ta, de suflet, cu bunul Dumnezeu şi vei fi răsplătită.
Meriţi mai mult!
Nicicând n-am sperat prea mult,
RăspundețiȘtergereVântul de pot să ascult
Şi soarele să-l privesc,
Mi-e de-ajuns, pot să iubesc,
Pot să dau prin versul meu
Darul de la Dumnezeu,
Iar iubirea mea ramâne
Veşnic pe aceasta lume
Ascunsă-n pagini de carte.
Orice-ar fi... merg mai departe!