De ce ţi-aş cere ţie ceea ce n-ai visat
Nicicând în a ta viaţă?!? N-ai întâlnit din plin
Esenţa purităţii, crud dar adevărat!
De ce ţi-aş cere ţie crenguţa de măslin?
De ce-aş pretinde oare ceea ce nu cunoşti?
Fărâma de splendoare din linişte să-ţi plece,
Cum să-ţi pretind seninul, când nici nu-l recunoşti,
Chiar dacă ţi-l pictez în noaptea grea şi rece.
De ce-aş săpa în suflet de gheaţă cu penseta,
Curgând pe fir de Soare în Polul Nord sau Sud?
De ce-aş spera să-mi dai totul cu eprubeta,
Când nu cunoşti atomul vederii... Cum s-aud
Ceea ce nu există şi nici n-a existat
În viaţa ta vreodată? Cum aş putea să sper
Că-mi vei da clipa ta, atunci când glăsuieşti
Că sunt o zână blândă, dulce ca un mister...
Când tu nu vezi iubirea, eu să cred că iubeşti?
Doamne, cat imi place !
RăspundețiȘtergereMă bucur din tot sufletul meu că picăturile mele de suflet aduce starea de bine!
RăspundețiȘtergereO zi plină de bucurii să ai!