De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
duminică, 24 aprilie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Adevărat A ÎNVIAT !
RăspundețiȘtergere~
Frumoasă susţinere: alto şi GRAV, pentru "o temă" religioasă (la urma urmei, de DURERE).
~
Paşte FERICIT !
~
Cornelius, :)
Paşte Fericit domnule Roşca!
RăspundețiȘtergere