Aştept o primăvară

Sunt pleopa aşternută peste retina nopţii,
Frunza ce rugineşte şi mugurul născut,
Sunt miez de noapte neagră ieşită-n pragul porţii,
Sunt doar o amăgire, nălucă din trecut.

Sunt secunda uitată, minutul viitor,
Sunt limpezimea ceţii şi lacrima fierbinte,
Sunt uneori prea plină şi prea scăldată-n dor
Dar nu cerşesc iubire, n-am nici o rugăminte.

Sunt visul ce se stinge, sunt drum nefinisat,
Sunt adierea serii în destrămate chingi,
Sunt ceas de primăvară, pe cerul haşurat
De norii prea statornici, dar n-ai timp să mă-nvingi!

Sunt tina îmbibată în izvorul durerii,
Sunt suflet de mesteacăn pufos în ploaia lină,
Sunt aripă de înger sub pavăza tăcerii
Şi râu de sărbătoare când tu îmi dai lumină.

Sunt claritatea scenei din tăceri mormântale
Şi ţipăt de durere etern nesfărâmat,
Sunt duritatea clipei scursă-n braţele tale,
Te-am aşteptam o viaţă, deşi nu te-am chemat.

Ţi-am înfrânat cuvântul rostit pe îndelete
De teama nenăscutei clipe ce va rata
Ecoul muribund pictat pe un perete,
Aştept o primăvară, ce se va repeta...