De-aş trăi în altă eră

Din rărunchi cu gheara sorţii
Mă agăţ de-un strop de cer,
Nu mai au odihnă morţii
De-atâta viscol şi ger.

În măduvă mă pătrunde,
După lacrimă şi vers
Durerea mi se ascunde
Reclădind alt Univers.

Candid şi plin de splendoare,
Poleit la suprafaţă,
Însă lacrimi arzătoare
Se preling întreaga viaţă.

Curg cuvintele tăcute
Din glas răguşit de ploaie,
Finalul se întrerupe,
Se înclină, se îndoaie.


Peste-a nopţilor putere,
Erupe pentru o clipă
Furtunile din mistere
Şi zbuciumul din aripă.

Fumul zdrenţuit m-alungă
În prăpastia cernită,
Sloiurile vor să-mi frângă
Lacrima acoperită.

Cu versul dalb de iubire,
Reclamând masca speranţei
Pictată pe fericire,
Pe voalul exuberanţei.

Stropită frecvent cu lacrimi,
Scurse din suflet curat,
Răvăşit ades de patimi
Şi de dor necenzurat.

Sub geana Lunii m-ascund
Dăruind ce mi se-oferă,
M-aş implica mai profund
De-aş trăi în altă eră.