Trăiesc sfânta iubire

Ieri pierdusem la ruletă
un sac plin cu demnitate,
iubeam o marionetă
cu prea multă libertate.

Azi împart în patru firul,
pe nori să mă-adăpostesc,
să mă scalde în misterul
clipelor, şi să zâmbesc.

Mâine când tăia-voi cerul
cu fulgi aşternuţi pe gene,
vei descoperi că gerul
tăcerii învinge-alene.

Lacrima, ce-a curs o viaţă,
se va transforma în crin
şi-un zâmbet de dimineaţă
va-nflori peste destin.

Ieri pierdusem tot şi toate
într-o clipă de-amăgire,
azi trăiesc cu demnitate
dăruind sfânta iubire.

Azi din suflet curg poeme
peste clipele curate,
numai am de ce mă teme,
am iubire pân' la moarte.

Iubirea noastră

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Iar dacă azi, din cer se va desprinde
O lacrimă, te rog, nu te mira!
Iubirea mea, din stele, te cuprinde
Iar tu, din stele o poți inspira.

Iar dacă azi distanța dintre noi
E-atât de crudă și neiertătoare,
Iubirea ne hrănește pe-amândoi
Cu razele dumnezeiești de soare.

Iar dacă azi nu-i timpul potrivit
De-a fi cadoul tău, cum îți dorești,
Să nu uiți nicio clipă, te-am iubit
Și te iubesc așa cum mă iubești.

Iar dacă vântul te va mângâia
Cu adierea lui nevinovată,
Sufletul meu ți-l voi încredința
Pe veci, pentru iubirea ta curată.

Iar dacă azi mi-e gândul doar la tine,
Nici inima nu mi-o mai simt de mult,
Bate, ca vântul, peste culmi alpine
Și doar în glasul tău o mai ascult.

Iar dacă azi, n-a sosit clipa încă,
N-avem putere să ne-împotrivim,
Iubirea noastră este ca o stâncă,
Nimic nu o distruge, ne iubim.

Ca și ieri

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt azi, precum am fost și ieri
O luminiță albă, trecătoare,
Poți doar să mă săruți și să îmi ceri
Un leac pentru secunda viitoare.

Sunt azi, precum eram și-n alte zile
Un om cu bune și destule rele,
Cu trandafiri în brațe sau zambile
Și ochii ațintiți mereu spre stele.

Sunt azi, cu capul neînduplecat,
Un stâlp fără de teama umbrelor,
Am strâns în palmă greul și-am uitat
Durerea de sub geana toamnelor.

Sunt azi, la fel ca ieri de inspirată,
Așa eram în nopțile pustii
Dar, am ascuns lacrimile sub piatră
Și te iubesc, la fel, cum bine știi.

Azi nu sunt

Nu mă luaţi în seamă,
Nu mai ştiu cum mă cheamă,
Azi nu mai sunt, nu sunt...
Nu păşesc pe pământ,
Azi sunt doar o părere
Prea plină de durere,
Azi nu mănânc, nu beau
Nu alerg, nici nu stau,
Azi sunt doar un robot
Aş vrea, însă, nu pot...
La toţi vă răspund "da"
Dar în inima mea...
Nimeni nu poate ştii,
Chiar de mă veţi citi
Mereu, filă cu filă...
În mintea mea...nu-i milă...
În mine e iubire...
Nu-mi pot veni în fire...
Nu mai pot să grăiesc
Lacrimi se năpustesc
Din suflet drept pe față...
Azi nu mai sunt în viaţă.