Temere

Mă tem că nopţile din rânduri

Mult prea târziu le vei zări,

Că lacrimile strânse-n gânduri

Din nou mă vor înlănţui.

Mă tem că voi muri în lacrimi

Când pleoapele-mi vei săruta

Iar, universul, plin de patimi

Secundele va amputa.

Mă tem că tot ce ne-nconjoară

Este-un imens nor de tăcere

Şi nici măcar nu-i prima oară

Când o transformi în mângâiere.

Mă tem că voi lăsa să zboare

Minutele în patru zări

Cum fac mereu, doar sunt datoare

Să te iubesc, din depărtări.

Mă tem că n-am puteri ascunse

Să-ţi sărut cerul înnorat,

Că lacrimile-n taină scurse

Sufletul mi l-a perforat.

Mă tem că numai am puterea

De a lupta cu mori de vânt,

Că m-a împovărat durerea

Şi veşnicia pe pământ.

Mă tem că şoaptele de îngeri

Din stele, încă le măsor,

Că numai tu poţi să-mi acoperi

Pleoapele pentru somn uşor.

Mă tem că-n lanţuri de-aşteptare

Inima mi se va topi,

Că stelele nemuritoare

Doar noi le putem contopi.