Clipe cu dor de tine

 

 

 

De-aş avea magnet, nu suflet
Şi-aş aşterne vorbe-n vânt,
Mi-aş toci de-atâta umblet
Paşii, în deznodământ.

Aş picta pe-oglindă umbra
Mângâierilor divine,
Şi-aş înlocui vertebra
Clipelor cu dor de tine.

De-aş avea în palme ploaia,
Bălţi de soare-aş dărui,
Revărsându-mi vălvătaia,
Visele ţi-aş nărui.

Aş izbi, probabil, dorul
De-un cer plâns şi-ndurerat
Când m-ar năpădi fiorul
Ce mereu m-a torturat.

De-aş avea venin în şoapte
Şi-n cuvinte nepăsare,
Aş lumina orice noapte
Doar cu stele căzătoare.

Aş zdrobi iubirea pură
Cu dorinţa de-avuţie,
Dar am doar o picătură
De suflet, şi ţi-l dau ţie.