De ce mi-o fi fost scris aşa?

De ce mi-o fi fost scris aşa?
Să-mi intri-n viaţă ca o stea,
Pe cerul meu să luminezi
Şi-apoi să pleci, să-îngreunezi
Bolta cu lacrimi şi suspine?
Şti oare cât mi-e dor de tine?
Chipu-ţi privesc, șoptind mereu
Cât te iubesc... dar mi-este greu...
Glasu-ţi ascult, poate-mi mai trece...
Odată...de cinci ori...de zece...
Te-ascult chiar de-o mie de ori...
Din miez de noapte până-n zori,
Să-mi mângâi sufletul plăpând
Şi să adorm cu tine-n gând,
Iar zorii-n glasul tău să-mi scalde
Ochii, chiar dacă eşti departe,
Mă voi hrăni cu glasul tău
Cât vei lipsi, iubitul meu.
Cu chipul tău cel zâmbitor
Mă voi hrăni, să pierd din dor
Şi cu privirea-ţi pe retină
S-adorm plângând doar în surdină,
Să nu mă aud decât eu,
Să mă vadă doar Dumnezeu,
Care putere îmi va da
Să te aştept, iubirea mea.