iunie 2, 2011 la 3:15 pm la: http://lisandrulisandru.wordpress.com/2011/06/02/tinerete-fara-batranete-sau-fericita-iluzie-a-nemuririi-noastre/comment-page-1/#comment-28763
Pentru Dana Pătraşcu,
de la aflarea veştii sunt sfâşiată de gânduri şi întrebări. Singurul lucru pe care mai am putinţa să-l fac în aceste clipe este să îţi dăruiesc cu tot sufletul câteva rânduri:
Din lut şi scrum am renăscut, însă acum mi-e sete,
Aş vrea să mă revărs într-ale apei plete,
Să urc cu dor un drum cu şapte trepte,
Ce mi-l sădeşte apa-n gând dorind să mă răsfeţe.
Urc prima treaptă, primul pas , cu toată veselia
Ridic un ochi, îl pun pe cer şi scriu COPILĂRIA.
Cu celălalt urc tot mai sus, pe treaptă, cu decenţă
E mult mister, îmi place aici, salut ADOLESCENŢĂ!
A treia treaptă mă aşteaptă, îi simt intensitatea,
Fii drept, îmi spune acum treapta, eu sunt MATURITATEA.
Bătrân de sunt, eu tot mai urc o treaptă, şi încă una,
Cu un picior pe treapta cinci, ating ÎNŢELEPCIUNEA.
Mai am doar două de urcat şi beau din APA VIEŢII,
Regrete n-am şi am să urc, ţinându-mă de zidul tinereţii.
Un zid de flori, mult verde-am pus, iubire şi speranţă,
Din lut şi scrum am renăscut, mă reîntorc la VIAŢĂ.
Aş vrea să mă revărs într-ale apei plete,
Să urc cu dor un drum cu şapte trepte,
Ce mi-l sădeşte apa-n gând dorind să mă răsfeţe.
Urc prima treaptă, primul pas , cu toată veselia
Ridic un ochi, îl pun pe cer şi scriu COPILĂRIA.
Cu celălalt urc tot mai sus, pe treaptă, cu decenţă
E mult mister, îmi place aici, salut ADOLESCENŢĂ!
A treia treaptă mă aşteaptă, îi simt intensitatea,
Fii drept, îmi spune acum treapta, eu sunt MATURITATEA.
Bătrân de sunt, eu tot mai urc o treaptă, şi încă una,
Cu un picior pe treapta cinci, ating ÎNŢELEPCIUNEA.
Mai am doar două de urcat şi beau din APA VIEŢII,
Regrete n-am şi am să urc, ţinându-mă de zidul tinereţii.
Un zid de flori, mult verde-am pus, iubire şi speranţă,
Din lut şi scrum am renăscut, mă reîntorc la VIAŢĂ.
Ploaia la indigou de-aseară
Mi-a furat mintea într-o clipă
Inima mi-a făcut amară,
Şi am lovit adânc, în pripă
Fără să mai gândesc sau poate
Eram plecată pe alei...
De nuci înalţi, pierdută-n noapte...
Îmi cer iertare dragii mei!
Cu vestea mea v-am întristat
Vă rog să-mi scuzaţi comportarea!
Nu-mi amintesc când am tastat,
Parcă mă furase uitarea...
Postări
Doamne cat ma fericesc oamenii astia. Va imbratisez! Si pe tine si pe ei!
RăspundețiȘtergereSi pe mine la fel! Dar nu stiu, pur si simplu nu stiu ce s-a intamplat... Am intrat pe blogul lui Cristian, am citit poemul cu titlul acela... imi amintesc ca am vazut data de 21.05. ziua cand mi-am ingropat fiul si nu-mi mai amintesc nimic pana in clipa cand am primit mail de la Cristi, scris cu litere mari. Nu stiu ce s-a intamplat, er tarziu, ploaia aceea, amintirile... Mi-am ranit prietenii fara sa vreau si nu stiu cum sa ma scuz. :(
RăspundețiȘtergereTe îmbrăţişăm din tot sufletul, scumpă şi tristă Dana. O astfel de durere nu poate fi atenuată de niciun cuvânt, însă îţi suntem alături, în fiecare zi. Vorbim despre tine, despre durerea ta, încercăm să îţi trimitem multă energie din energia noastră pozitivă. Pe lângă durerea ta, nimic nu mai contează...
RăspundețiȘtergereAi grijă de tine, de copii, de sufletul tău şi de viaţa ta...
Cristi şi Geanina
Vă mulţumesc din tot sufletul meu dragii mei! Dumnezeu mă va ajuta sigur să depăşesc şi această imensă durere alături de voi. Mare noroc am că am lângă mine atâţia prieteni dragi! Dumnezeu v-a trimis în calea mea, să vă citesc, să mă alinaţi. Dumnezeu să vă dea sănătate!!!
RăspundețiȘtergere