
Când tot şi toate se rezumă
La o frântură de cuvânt,
Restul e doar balon de spumă
Purtat pe adieri de vânt.
Când au fost spuse-atât de multe
Deşi, nu s-a rostit nimic,
Rămâne Cerul să m-asculte,
Convins că te aştept veşnic.
Când din silabă, fac o strofă
Şi din cuvântul tău poem,
Pe catifea nu pune stofă,
Citeşte-mă, în gând te chem.
Când sub privirea ta domneşte
Oceanu-acesta de tristeţe,
Cerul mă-apasă, mă striveşte,
Sufletu' începe să-mi îngheţe.
Când lacrima îmi este frate,
Suspinul hrană-n seri târzii,
Totu-i pustiu când eşti departe
Iar, tu, curând spui c-ai să vii...
Curând însemnă pentru mine
Un veac, un veac şi jumătate
Dar, nu contează, în suspine
Mă-mbrac în fiecare noapte.
Curând voi desluşi minutul
Prin praful aşternut pe nori,
Iubirea v-a topi trecutul,
E singura între valori.

E superba poezia, dar trista in acelasi timp. In dragoste nu trebuie nsa suferi de unul singur. Ela
RăspundețiȘtergereFrumoasa poezie, dar trista in acelasi timp.
RăspundețiȘtergereE superba poezia, dar trista in acelasi timp. In dragoste nu trebuie nsa suferi de unul singur. Ela
RăspundețiȘtergereMulțumesc frumos! Este exact asa cum eram în acele clipe când am scris-o.
RăspundețiȘtergereVa mulțumesc pentru vizita!