Numai tu

În cascadele de vise, ai trecut brăzdându-mi gândul,
Apăreai ca o nălucă printre sălcii adormite,
Printre lacrimi de izvoare ce-şi păstrau în taină rândul,
Să-mi adape dorul aprig, dintre inimă şi minte.

În crenguţe-nlănţuite peste umerii mei goi
Apăreai ca o meteahnă ce nu-şi regăsea finalul,
Te-nşirai la gâtul meu, dulce ploaie între ploi
Ca un curcubeu albastru, cucerind pe veci astralul.

În picături de licoare, îndulcind crivăţul dur
Apăreai, spărgând tăcerea, aşternută-n straturi clare,
Ca un fluture bezmetic, un excentric trubadur,
Ce mângâie graţios corzile unei chitare.

Mă grăbesc

Mă grăbesc pe-aleea vieţii să te-ntâmpin, despletită,
Mă gândesc să-ţi mângâi cerul versului nezămislit,
Mă trezesc, să-ţi dărui clipa clipelor nemărginită,
Mă strecor ca o nălucă să-ţi sărut pasul grăbit.
Mă confund cu adierea vântului pictat pe gene,
Mă ridic cu disperarea jarului veşnic stropit,
Mă renasc strivind durerea ce m-a invadat prin vene,
Mă destăinui, fără teama de-a primi necontenit
Spini crescuţi din neputinţa de-a simţi făr-a vedea
Dragostea şi biruinţa neînceputului sfârşit
Mă grăbesc, gândind trezirea strecurată pe podea,
Confundându-se cu zborul visului nedesluşit.
Mă invit la cugetarea gândurilor spre neant,
Mă hrănesc cu amintirea clipelor ce-au despletit
Mărgăritare din Luna cu simbol de diamant
Şi sfârşesc trăind iubirea fără strop de asfinţit.