De teamă că te vom uita...
Zilnic ne aduci aminte!
Ţi-e teamă, mamă, nu-i aşa?
Dar noi te-avem în suflet, minte,
De noi, nimic nu te desparte,
De-aici, nicicând n-ai cum pleca
Chiar dacă peste nori, departe
Te-ai dus, rămân tot mama ta!
Eu ţi-am dat viaţă, dragul meu,
Rămân măicuţa ta pe veci,
Chiar dacă eşti la Dumnezeu,
Din sufletul meu... n-ai să pleci!
Săptămânal, pufoase ploi,
Ne şterg lacrima pe obraz
Eşti mereu numai printre noi,
Cu sufleţelul veşnic treaz!
Zilnic ne aduci aminte!
Ţi-e teamă, mamă, nu-i aşa?
Dar noi te-avem în suflet, minte,
De noi, nimic nu te desparte,
De-aici, nicicând n-ai cum pleca
Chiar dacă peste nori, departe
Te-ai dus, rămân tot mama ta!
Eu ţi-am dat viaţă, dragul meu,
Rămân măicuţa ta pe veci,
Chiar dacă eşti la Dumnezeu,
Din sufletul meu... n-ai să pleci!
Săptămânal, pufoase ploi,
Ne şterg lacrima pe obraz
Eşti mereu numai printre noi,
Cu sufleţelul veşnic treaz!
Postări
Numai un suflet de mama poate intelege sensul adevarat al acestor cuvinte deosebite.
RăspundețiȘtergereZilnic suntem supusi unor incercari dar parca tu ai fost lovita prea groaznic.
Iti doresc sa faci efortul, nu usor, de a incerca sa uiti durerea, sa nu mai plangi, sa te gandesti mereu la bunul Dumnezeu!
Da-mi voie sa sper ca vei deveni cea dinainte!
Nu uita ca poezia ta este balsamul sufletelor noastre!
Continua sa scrii!
Sunt sigură că mulţi mă înţeleg... fac eforturi imense să zâmbesc, să mă ridic din nou, nu este prima dată când învăţ să păşesc, sigur voi reuşi, nu mi s-a dat dreptul de a mă lasă învinsă de greutăţile vieţii, numai că este greu să nu-mi amintesc de pruncul pe care l-am ţinut în braţe până a mers în picioare, şi lângă mine de o viaţă. Aşa ceva nu se poate uita! Un înger de om....
RăspundețiȘtergereVă mulţumesc din suflet, pentru încurajări!