Avem iubire, astăzi, de vânzare!!!

Voiam să strig, aşa... în gura mare:
Avem iubire, astăzi, de vânzare!!!
Poftiţi, vă rog, păşiţi... fără de teamă!
iubire caldă, proaspătă, de mamă,
cu sărutări pe creştet... şi pe... fese,
cu patimă şi fără interese,
din suflet neştirbit, peste măsură...
Poftiţi, vă rog, avem iubire pură
exact cât poate să cuprindă zarea,
munţii stâncoşi, pădurile şi marea...

Avem iubire sfântă şi concretă!
Cu cât o daţi? de nu sunt indiscretă!?!
Voiam să strig, dar... vorbele cad goale
în puţul neîncrederii totale.

Voiam s-o dau pe-un vers nevătămat,
dar s-a pierdut în praful înarmat...  

Voiam s-alung cerneala nopţii seci
dar am pierdut iubirea pe poteci,
am rătăci-o-n crânguri de trădare...
Avem iubire, astăzi, de vânzare!!!

De ai maşină, vilă, bani, avere,
un job de frunte, ai tot... şi putere
să cumperi dragoste cu căruciorul,
cisterna plină şi-acumulatorul...

Dar, de nu strigi aşa cum se cuvine,
Avem iubire s-o întinzi pe pâine!
E pură, ca o binecuvântare...
Vei avea dragoste doar de vânzare!!!

Vreau un poem pe ea, de eşti amabil,
preţul iubirii nu-i negociabil,
Stă scris în versuri albe, uimitoare...
Avem iubire, dar nu-i de vânzare!!!

Femeia

 

 

 

Femeia, lacrimă de floare
În primăvara aurie,
Femeia, mamă iubitoare,
Înger rănit fără simbrie.

Femeia, fir de ghiocel,
Răzbind prin sloiuri zi de zi,
Legănând prunc pe-un cântecel
Ce n-ai să-l uiţi cât vei trăi.

Femeia, trup din trup puternic,
Petală albă de narcisă,
Cu suflet tandru, şi angelic
Surâs pictat de Mona Lisă.

Femeia, glasul minunat
Care şi-n lacrimi îţi zâmbeşte
Şi primul pas te-a învăţat,
Iubeşte-o cât timp mai trăieşte!

 

 

O mamă ca oricare

Când din grabă te împiedici
Cazi, genunchiul ţi-l răneşti,
Când primeşti de la puternici
Lovituri copilăreşti,

Sănătatea te trimite
Chiar pe patul de spital,
Când l-a şcoală nu ţi-admite
Costumul de carnaval,

Când primeşti o lovitură
De la cine nu te-aştepţi,
Când viaţa-ţi pare prea dură,
Ai tot timpul să le-ndrepţi.

Când te supără-o alergie,
Când pierzi casă, bani, averi,
Când te simţi o păpădie,
Te ridici şi nu disperi.

Când te seacă o durere
După orice accident,
Dumnezeu îţi dă putere,
Doctorul medicament.

Când te prinde-o ploaie rece
Toamna, fără de umbrelă,
Bei un ceai călduţ şi-ţi trece,
Răceala-i... o bagatelă.

Când iubitul te înşeală
Cu alt trup, mult mai frumos,
Este-o imensă greşeală
Să simţi că e dureros.

Când din viaţa ta dispare
Un bunic sau un părinte,
Totul arde, totul doare,
Totuşi, păşeşti înainte.

Când dărui fără măsură
Şi primeşti un şut în dos,
Îţi este de-nvăţătură
Să devii mai inimos.

Când dai viaţă, dai iubire,
Dai tot ce-ai agonisit
Şi n-ai nici-o mulţumire...
Te întrebi cu ce-ai greşit... ?!?

Nimic nu este mai rău
Ca atunci când te loveşte
Sânge din sângele tău,
Simţi că cerul te striveşte.

Nimic pe această lume
Nu poate lovi mai tare
Decât, când pruncul îţi spune:
Eşti o mamă ca oricare...

La mulţi ani, femeie!

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.



Sunt o zi de primăvară
Cu iz tandru de lalea,
V-aș dărui o comoară
Din toată inima mea.

Sunt firavă și plăpândă
Ca un ghiocel micuț
În inima-mi sângerândă
Veți găsi un loc călduț.

Sunt femeie, sunt și mamă,
Sunt și tată uneori
Dar, atunci nu's luat în seamă
De copii sau cititori.

Sunt poet cu mintea dusă
Printre flori și nori pufoși,
Nici azi nu voi sta ascunsă,
Vă doresc ani luminoși!

Sunt poet cu capu-n nori,
În lipsă de gologani,
Vă dăruiesc mii de flori
Și un sincer, La mulţi ani!

Sunt mamă

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt iubirea ghemuită
În nopțile nedormite
Când la pieptul-mi, obosită,
Legănam prunci fără dinte.

Sunt iubirea îndesată
În zorii dulci, risipiți
Dăruind, nemăsurată,
Mângâierea de părinți.

Sunt iubirea picurată
Peste lacrimile-amare,
Ce vă răsfăța odată
Ca pe îngeri rupți din soare.

Sunt iubirea nesecată
Din nopți albe, glaciale,
Lovită și îndurerată
De furtuni torențiale.

Sunt iubirea înlăcrimată
Ce v-ar dărui palate
Dar, în lumea înghețată
Sunt mama ce nu mai poate.

Sunt o lacrimă citită

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.



Sunt mama care-a dat viață
De cinci ori pe-acest pământ,
Lacrimile îmi îngheață
Peste-al fiilor mormânt.

Sunt o mamă ce-a murit
Odată cu ai săi fii,
Lacrima mi-am stăpânit
Pentru ceilalți trei copii.

Sunt mama ce-a dăruit
Doi îngeri lui Dumnezeu,
Sunt un suflet, ghemuit
Într-o lacrimă, mereu.

Sunt ființa iertătoare
Ce zâmbește biciuită,
Lumii întregi sunt datoare,
Sunt o lacrimă citită.

Eşti mereu aici

De teamă că te vom uita...
Zilnic ne aduci aminte!
Ţi-e teamă, mamă, nu-i aşa?
Dar noi te-avem în suflet, minte,

De noi, nimic nu te desparte,
De-aici, nicicând n-ai cum pleca
Chiar dacă peste nori, departe
Te-ai dus, rămân tot mama ta!

Eu ţi-am dat viaţă, dragul meu,
Rămân măicuţa ta pe veci,
Chiar dacă eşti la Dumnezeu,
Din sufletul meu... n-ai să pleci!

Săptămânal, pufoase ploi,
Ne şterg lacrima pe obraz
Eşti mereu numai printre noi,
Cu sufleţelul veşnic treaz!